Boala Lyme este o afectiune multisistemica de cauza infectioasa, determinata de spirocheta Borrelia burgdorferi, transmisa la om prin muscatura de capusa. Aceasta boala este larg raspandita, dar are o incidenta mai mare in anumite zone geografice si este contractata de obicei in lunile de vara.
In patologia umana sunt implicate trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii2;3;5.
Sunt descrise mai multe stadii ale bolii:
• stadiul precoce localizat: apare intr-un interval variabil de la infectie (cateva ore – cateva saptamani) si se manifesta printr-o eruptie cutanata, care porneste de la locul intepaturii, caracteristica (eritem cronic migrator) insotit de simptome pseudo-gripale si de adenopatie regionala;
• stadiul precoce diseminat: apare intr-un interval de cateva saptamani pana la cateva luni de la muscatura de capusa si include rash-uri multiple, febra, mialgii insotite de manifestari neurologice (neuroborelioza), cardiace (tulburari de conducere) sau reumatologice (artrita);
• stadiul tardiv diseminat: apare intr-un interval de cateva saptamani pana la 2 ani de la infectie, la aproximativ 60% dintre pacientii care nu au fost tratati corespunzator in stadiile precoce si include artrita si manifestari neurologice: polineuropatie, astenie, tulburari de memorie1.
Diagnosticul de borrelioza poate fi dificil de stabilit pe baza tabloului clinic, in special cand pacientul nu-si aminteste sa fi fost intepat de capusa, in antecedente, sau nu a prezentat eritem migrator. Mai mult, boala poate ramane asimptomatica pana in stadiile tardive. In consecinta, detectarea anticorpilor specifici reprezinta un instrument foarte important pentru diagnosticul bolii4. Acesti anticorpi sunt de tip IgM si/sau IgG pentru detectarea lor se utilizeaza initial teste screening, apoi teste de confirmare.
Nivelul anticorpilor IgM atinge un varf la 3-6 saptamani de la debutul bolii, dupa care scade treptat, fiind astfel util in depistarea infectiei recente. Anticorpii de tip IgG devin detectabili intr-un interval variabil de la aparitia anticorpilor IgM si, spre deosebire de acestia, persista timp indelungat5.
In laboratorul nostru, pentru determinarea anticorpilor specifici fata de Borrelia, pentru testul screening, se folosesc antigene recombinate care maresc acuratetea testarii si reduc mult probabilitatea reactiilor incrucisate.
Testul Western blot este folosit ca metoda de confirmare (confirma prezenta anticorpilor IgM si IgG specifici fata de bacteriile apartinand grupului Borrelia burgdorferi sensu lato) pentru rezultatele pozitive si pentru cele echivoce obtinute la testele screening (imunoenzimatice).
Un rezultat negativ nu exclude infectia cu Borrelia burgdorferi, in special la pacientii in stadiul I de boala, cand, fie anticorpii nu sunt inca prezenti, fie aparitia lor este intarziata din cauza unor tratamente cu antibiotice.
Un rezultat pozitiv nu indica o boala Lyme activa in toate cazurile, deoarece anticorpii de tip IgG persista o perioada lunga de timp si pot proveni de la o infectie veche cu Borrelia.
Determinarea ADN-Borrelia reprezinta evidentierea acidului nucleic al bacteriei printr-o metoda de biologie moleculara. Reprezinta o alternativa in diagnosticul bolii Lyme cu aplicabilitate pentru toate produsele patologice recoltate in diferite stadii ale infectiei, dar se recomanda a fi utilizate doar la pacientii cu rezultat pozitiv sau echivoc la testele serologice. In functie de stadiul bolii, produsele patologice care pot fi testate sunt:
Stadiul I – biopsie cutanata din eritemul migrator;
Stadiul II – biopsie cutanata din eritemul migrator diseminat sau LCR in caz de neuroborelioza;
Stadiul III – biopsie cutanata in acromodermatita cronica atrofica, lichid sinovial in artrita Lyme sau LCR in neuroborelioza.
Acest test poate fi utilizat si pentru analiza materialul genetic extras direct din capusa care a determinat muscatura, precizand daca aceasta a fost sau nu infectata cu Borrelia .
Determinarea ADN-Borrelia trebuie folosita ca o metoda care imbogateste paleta de investigatii in boala Lyme si nu poate inlocui celelalte metode. Rezultatele obtinute vor fi corelate obligatoriu cu serologia, datele clinice si epidemiologice ale pacientilor.
Bibliografie
1. Bettina Wilske, Barbara J. B. Johnson, and Martin E. Schriefer. Borrelia In:Patrick R. Murray et al. – “Manual of Clinical Microbiology, 9th ed. , 2007 , 62: 971- 986.
2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes.In Diagnostic Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.
3. Koneman’s, Spirochetal infections. In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Sixth Edition, 2006, 20: 1125-1150.
4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Lyme Disease (Borrelia burgdorferi), Molecular Detection, PCR. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).
7. P. Rocco La Sala, Michael B. Smith. Spirochete Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Twenty-First Edition, 2007, 58, 1059- 1074.
8. ARUP Laboratories. Test Directory: Borrelia burgdorferi Antibodies, Total, by ELISA. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
9. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Lyme Disease Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
Adaptat dupa site-ul www.synevo.ro
Dr Sabina Iurian.
