Timp de 11 ani, Decebal Todăriţă a promovat, în calitate de purtător de cuvânt, două mari instituţii sibiene: Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri şi Spitalul Clinic Judeţean, de a cărui imagine se ocupă şi în prezent. Acum, are ocazia să îşi promoveze propriul volum de poezie, intitulat „Vise presate”, lansat până în prezent în Bucureşti, Braşov şi Sibiu. Cum a ajuns să îşi descopere pasiunea pentru poezie după ce a absolvit facultăţile de Jurnalistică şi Istorie, care sunt temele poeziilor incluse în acest volum, dar şi ce se ascunde în spatele „viselor presate” de Decebal Todăriţă, aflăm din interviul următor.
În luna mai a văzut lumina tiparului volumul de debut, intitulat „Vise presate”. Ce le poţi spune cititorilor despre acesta?
Vise Presate este volumul meu de debut. A apărut la Editura Eikon în luna mai a acestui an și este, de fapt, o culegere de poeme scrise în timp; de aceea exprimă stări și sentimente diverse, printr-un discurs diferit. Cartea este dedicată fetiței mele Theea, cu îndemnul de a-și urma, la rândul ei, visele, dar și cu mulțumiri pentru că îmi aduce bucurie în viață și pentru că mă învață să visez prin ochii săi de copil. Volumul este un demers umanist într-o societate digitalizată cum este cea în care trăim azi, un îndemn către abandonarea conformismului, a existenței limitate și a suficienței, elemente care exclud oamenii cu suflete mari și promovează artificialismul. De aceea, am propus cititorilor un discurs liric în care stările afective personale și sentimentele intime sunt „presate” într-o varietate de cuvinte-imagini care adună laolaltă căutări, iubiri, nevoia de cunoaștere și de depășire a limitelor printr-o sondare a ființei care trece dincolo de lumea exterioară. Prin versurile mele am vrut să stabilesc o punte între vis și realitate, să surprind o imagine simbol care sugerează complexitatea vieții. Volumul a fost lansat până acum la București, în cadrul Bookfest 2016, la Sibiu și la Brașov.
Ce exprimă, de fapt, titlul volumului, despre ce vise vorbeşte?
Deși s-a născut pe fondul unor sentimente/trăiri în care se regăsesc momente de viață personală, presată „filă cu filă”, „într-o carte a ce ar fi putut să fie”, titlul, dincolo de semnificația sa intimă, exprimă exact mesajul volumului ca întreg, vorbește despre posibilele vise/visuri ale fiecăruia dintre noi sau măcar ale celor care se pot regăsi în aceste poezii. Sunt visele care ne construiesc viața, ne modelează sufletul și pe care trebuie să le urmăm, chiar dacă unele dintre ele vor rămâne mereu la statutul de ideal. Sper ca visele mele presate să determine cititorii să-și cultive propriile vise, pentru că, fără acestea, fără imaginație, viața nu ar diferi foarte mult de un produs artificial, de o realitate virtuală controlabilă. Or, visele de iubire, de cunoaștere, încă nu sunt controlabile, suntem fiecare stăpâni în această grădină personală, chiar dacă e una cu iluzii și cu deziluziile aferente, de împliniri cu neîmplinirile aferente.
Care sunt temele care se regăsesc în volumul „Vise presate?
Tematica centrală a volumului este existența și modul în care ne raportăm la ea. Și aici se regăsesc toate elemente care i se subordonează acesteia: menire, iubire, angoase, suferință, remușcări, bucurii, virtuți, păcate, etc.. Toate aceste elemente erup în cuvinte, în simboluri, și transcend realul într-o expresie a perpetuării noastre dincolo de legea căreia i se supune oricare lucru viu, care se naște, crește, iar apoi se întoarce înapoi în pământ. Rădăcinile ne sunt ancorate în pământ, dar sufletele noastre se îndreaptă mereu ca niște crengi către cer, către absolut. De aceea am și ales pentru copertă o pictură simbol: „Pomul vieții” de Gustav Klimt, care se potrivește perfect acestei tematici.
Potrivit criticilor, scriitura ta se revendică de la scriitori precum Lucian Blaga, Mihai Eminescu, dar şi George Bacovia sau Nichita Stănescu. Au dreptate criticii, care poet consideri că şi-a pus cel mai mult amprenta pe versurile pe care le-ai scris?
O condiție esențială pentru a scrie poezie este să citești cât mai multă poezie. Iar citind poezie te apropii sau te depărtezi de anumite stiluri, curente sau anumiți autori. Structural, cel mai apropiat sunt de filosofia poetică a lui Lucian Blaga, dar discursul și limbajul utilizat diferă în mod esențial. Totodată putem discuta despre un pesimism de natură bacoviană dar, la fel, în alt tip de construcții și care nu este omniprezent. Nu lipsesc nici elementele postmoderne sau influența optzecistă. Totuși, cred că aderarea la o anumită formulă estetică, la un manifest literar este greu de realizat, cel puțin din perspectivă personală și de multe ori ea reprezintă o încorsetare. Or, autorul are nevoie de libertate, are nevoie să exploreze și astfel, pe baza bagajului acumulat, fie să construiască deja pe fundațiile existente și să aducă un aer proaspăt prin imaginația bogată, prin maniera modernă de a scrie, fie să inoveze. Eu, în momentul de față, mă plasez mai degrabă în prima categorie. Sigur, orice autor trebuie încadrat, iar discursul său disecat și, probabil, inevitabil, fiecare revendică elemente de la predecesori iar criticii sunt cei mai în măsură să observe acest lucru.
Ce ţi-ai propus prin publicarea acestui volum de versuri, a fost şi acesta un vis presat de care ai sperat să te bucuri la un moment dat?
Mi-am propus ca acest volum să ajungă la public, la potențialii cititori și asta este cel mai important. Cărțile trebuie să circule, să fie citite. Cei care doresc că citească acest volum, îl pot găsi pe site-ul editurii Eikon, secțiunea Noutăți, dar și pe librărie.net, de unde poate fi comandat. Pot spune că este un vis împlinit. De aceea, aș vrea să-i mulțumesc dlui. conf. univ. dr. Lucian Grozea, prieten deosebit și autorul Cuvântului înainte al volumului meu de poezii, scriitorului Ovidiu Ivancu, de asemenea, un prieten deosebit și autor al Postfeței cărții, lui Valentin Ajder, directorul editurii Eikon și editor al volumului, precum și tuturor celor care m-au sprijinit.
Ai studiat Jurnalism şi Istorie. Cum te-au ajutat aceste două domenii în cultivarea talentului literar?
Cel mai mult în cultivarea talentului literar m-au ajutat lecturile: poezie, proză, teatru. Nu pot însă nega și contribuția jurnalismului care m-a ajutat să elimin mai ușor surplusul de cuvinte, să ocolesc prețiozitatea și excesele de limbaj, dar și contribuția istoriei în special, domeniu care mi-a adus un bagaj cultural consistent și mi-a facilitat accesul spre descifrarea creației artistice a umanității, din cele mai vechi timpuri, lucru cu adevărat fascinant.
Care este tipul de cititor căruia te adresezi, practic, pentru că eşti şi tu jurnalist şi cunoşti termenii profesionali, care este publicul-ţintă al versurilor pe care le-ai publicat?
Scriu pentru oamenii cu suflete mari, capabili de mari iubiri și care tind mereu să devină mai mult din punct de vedere spiritual. Oamenii cu suflete mari la care se referea și marele scriitor rus Ivan Goncearov când spunea că „o mare dragoste este de neconceput fără o mare inteligenţă, iar inteligenţa este egală cu profunzimea sufletului; iată de ce sufletele mari ating culmile umanismului; tot ele sunt şi mari inteligenţe”. Acesta este publicul meu țintă și cred că nu sunt foarte restrictiv.
Cât de actuală crezi că este astăzi poezia, mai răspunde nevoilor omului modern, angoasat de lipsa timpului şi a alergăturii cotidiene?
Într-adevăr, ne confruntăm cu o mare problemă în sensul că individul tinde, în zilele noastre, să înlocuiască tot ceea ce ține de sensibilitate cu o existență excesiv informatizată, rece. De aceea, trebuie ca poezia să contribuie la redescoperirea sensibilității umane și identității personale a fiecăruia dintre noi. Poezia poate fi actuală chiar și în acest context și poate trata exact această problemă a alergăturii cotidiene către iluzia unui confort social care nu este însă suficient. E nevoie de mai mult pentru devenirea noastră. În volum chiar sunt câteva poeme care tratează această problematică.
Cum îţi imaginezi că va arăta poezia viitorului?
Nu mi-am imaginat poezia viitorului; cert este că poezia trebuie să supraviețuiască. Pentru a face asta, trebuie să fie o poezie de idei, o poezie a valorilor umane. Poezia nu mai poate fi doar una contemplativă sau excesiv de egoistă.
Ce planuri ai în continuare, cum doreşti să îţi dezvolţi pasiunea pentru literatură?
Cu siguranță voi scrie poezie în continuare. De altfel, am multe poezii care nu și-au găsit locul în acest prim volum. Totodată intenționez să sondez și alte teritorii ale literaturii, cum ar fi proza. Am câteva texte de proză scurtă, urmează și altele și, probabil, o încercare mai grea: un roman, dar acesta e un obiectiv pe termen lung.
