“Un câine adult se tot învârtea pe lângă ușa curții mele. M-am uitat peste gard și am observat că avea lesă, era bine hrănit și îngrijit. Se vedea că aparține cuiva. S-o fi rătăcit?
Am deschis poarta, l-am mângâiat pe cap. Era cuminte. A intrat în curte vesel și s-a dus țintă către un colț al casei unde aveam, pe jos, o pernă mare pentru pisicile mele. S-a făcut covrig și s-a culcat imediat. O oră mai târziu a lătrat la ușa curții, i-am deschis poarta și a plecat. A doua zi povestea s-a repetat. A venit în fața porții. I-am dat drumul în curte. A dormit vreo oră și a plecat. Situația s-a repetat câteva zile la rând.
Citește mai multe pe unica.ro.
Publicitate
