Ion Besoiu, drumul spre ultima stea

„Sibiu, dragostea mea, un loc plin, plin de nostalgie”, spunea actorul Ion Besoiu despre orașul în care s-a născut. Miercuri, 18 ianuarie, actorul a murit la București, în secţia de Terapie Intensivă a Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare prof. dr. C.C. Iliescu. În luna martie a acestui an urma să împlinească 86 de ani. Finalul său aduce multă suferință și întristare, atât în sufletele celor apropiați, cât și în sufletele românilor care i-au urmărit rolurile în decursul atâtor ani de teatru și film. Sibienii simt și ei pierderea fizică a actorului Ion Besoiu, însă îl vor păstra viu în conștiința generațiilor viitoare. Ion Besoiu este, din 2001, Cetățean de Onoare al Sibiului și este, din 2013, Cetățean de Onoare al Județului Sibiu, două distincții diferite, însă care onorează același om. Două distincții care îl aduc pe marele actor, mereu, în prezent. Mai multe oficialități ale orașului își exprimă public regretul pentru dispariția celui care a dat viață personajului principal din „Toate pânzele sus”.
Ion Besoiu se naște la Sibiu, pe 11 martie 1931. Termină Academia de Teatru și Muzică din Sibiu și, mai apoi, activează ca actor în multiple ocazii. Debutează în carieră la 19 ani, iar aproximativ 16 ani joacă pe scena Teatrului din Sibiu sub îndrumarea lui Radu Stanca.
La București pleacă în anii ‘70 și cunoaște consacrarea după 1978, odată cu filmul „Toate pânzele sus”, regizat de Mircea Mureşan, în care i-a avut parteneri pe marii actori Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin. Joacă apoi la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, unde, ulterior, va avea și calitatea de director timp de 12 ani.
De-a lungul vieții, actorul primește numeroase premii și distincții care îi asigură perenitatea într-o lume în care aproape orice se stinge. Printre ele se numără titluri de Cetățean de Onoare a mai multor localități de care într-un fel sau altul era legat, Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler, acordat de președintele Ion Iliescu, în anul 2001 sau Premiul de Excelență al Cinematografiei Române primit în anul 2002. Tot în anul 2001 este declarat Cetățean de onoare al Sibiului. A primit această distincție fiind un „…simbol al teatrului şi filmului românesc, care în primii 16 ani de activitate a jucat pe scena teatrului sibian, iar în anul 1997 a înfiinţat Fundaţia «Sibiul Vechi», pentru întreaga sa activitate artistică şi pentru «efortul de reînviere a spiritului sibian».” 12 ani mai târziu i se acordă și titlul de Cetățean de Onoare al Județului Sibiu, o distincție diferită de prima.
„Acest titlu mă onorează. Este un fior, o emoție deosebită. […] Mă leagă amintiri de acest oraș al poeziei pietrelor, al poeziei pădurii, un oraș fabulos”, spunea Besoiu, în 2013, într-un interviu acordat unui post de televiziune local.
„Haideţi pe stradă să ne uităm, seara, ziua, când vreţi, să vedeţi ce mândreţe de oraş”
În septembrie 2013 se afla la Sibiu. Colegii mei s-au întâlnit atunci cu el pentru a-l întreba despre Sibiu. Era o voce importantă a orașului, care a fost de acord ca, printre altele, să vorbească și despre campania „Produs în Sibiu”, pe care publicația noastră a inițiat-o și susținut-o câțiva ani la rând. Era foarte încântat să povestească despre orașul său natal. Și-a amintit, alături de noi, locurile în care a petrecut, unde mergea cu prietenii, unde făceau trăsnăi, unde a avut prima întâlnire. Îi străluceau ochii când vorbea despre Sibiu.
„Este un oraş binecuvântat. Haideţi pe stradă să ne uităm, seara, ziua, când vreţi, să vedeţi ce mândreţe de oraş este şi atunci sigur că te baţi cu pumnul în piept. E un oraş superb, care se bucură de istoricitate, de autenticitate şi care se mai bucură de faptul că nu a fost atins de nicio bombă niciodată. Toate oraşele cetate, burgurile, au fost lovite de războaie, noi nu. Aici totul a rămas autentic şi frumos. Toate autorităţile au o mare grijă de el, îl refac permanent. Totul este formidabil, amestecul de stiluri, gotic şi baroc târziu, bunul simţ al zonei, eleganţa oamenilor. Am făcut şi două filme dedicate Sibiului – unul intitulat «Sibiu, dragostea mea», iar altul despre Andrei Şaguna, «Sibiu – europenism târziu». Cum să nu fii mândru de Sibiu, când pe una dintre străzile Sibiul avem o clădire de la 1249? Aici au locuit şi locuiesc multe etnii şi toţi s-au înţeles foarte bine. Pe aici şi-au purtat paşii persoane celebre ca Slavici, Blaga, Stanca, Coşbuc, Şaguna, Brukenthal. Asta e Sibiul!”, vorbea, însuflețit, marele actor despre orașul nostru.
O altă declarație însă, făcută doar cu puțin timp în urmă, avea să prevestească faptul că, Moartea va trage, pentru ultima oară, cortina. Ion Besoiu declara în presa națională: „Nu-mi place iarna, frigul mă disperă… N-aş putea să spun că mă cutremură finalul. Mă rog bunului Dumnezeu să mă adune la dreapta lui fără dureri, fără suferinţă, fără teamă, împăcat cu toate.”
Și Dumnezeu l-a chemat la dreapta lui, în aplauzele noastre, ale tuturor.

• În timpul celui de-al doilea Război Mondial, la 13 ani, a ajutat la căratul tărgilor cu răniți la spital
• Numele real al actorului este, de fapt, Besoi, nu Besoiu
• Este alintat Jimmy de apropiați
• Avram Besoi, tatăl lui Ion Besoiu, a fost coleg în școala primară cu Lucian Blaga. Părintele actorului a fost exclus din Partidul Comunist pentru că luptase pe frontul din Rusia, dat afară din armată și angajat ca vatman pe tramvai
• Prenumele Avram, pe care l-au purtat atât tatăl, cât și fratele lui Ion Besoiu, erau atât de frecvente în Ardeal pentru că nu puteau fi maghiarizate
• A fost căsătorit de patru ori, prima dată la 23 de ani, cu o cântăreață, ultima oară la 61 de ani, cu o doamnă de profesie filolog
• Are o fată, Ioana (din căsnicia cu actrița Emilia Dobrin), care i-a dăruit doi nepoței gemeni, dar și un băiat vitreg, din penultima căsătorie