Elevii unităţilor de învăţământ din satele de pe Valea Hârtibaciului s-au implicat cu entuziasm în concursul “Mocăniţa noastră” lansat de Asociaţia Prietenii Mocăniţei. Aceştia s-au documentat despre istoria liniei, au căutat fotografii şi obiecte vechi, au aflat de la părinţi poveşti şi anecdote despre mocăniţă, au intervievat oameni care au lucrat la linie, iar apoi au ilustrat prin desene şi au descris în cuvinte cum trebuie să arate “mocăniţa lor” şi de ce e important să fie repornită.
Astfel, Teatrul Gong a fost sâmbătă, 14 decembrie 2013, gazda fetivității de premiere a unui număr de peste 100 de elevi pentru contribuţia lor în acest concurs, pentru ca în final toţi să strige în cor “Mocăniţaaa!”. Acest lucru nu este altceva decât un semnal pe care aceşti copii îl trimit tuturor adulţilor care pot face ceva, atât la nivel regional cât şi central, pentru repornirea mocăniţei. Practic, copiii sunt acum în mod oficial “prieteni ai mocăniţei”, motiv pentru care se vor implica activ în activităţile de voluntariat pe linie.
„Eu m-aş bucura dacă ar circula din nou trenul pentru că părinţii mei ar fi fericiţi. (Stoica Abigaela, clasa a VI-a Alţâna); „Eu sunt de părere că mocăniţa trebuie să revină pe traseul ei pentru ca noi să mergem în excursii amuzante, să vedem peisaje noi şi să cunoastem frumuseţile României. (Andreea Dragan, clasa a V-a Agnita); „Mocăniţă eşti tren sfânt / Unică pe-acest pământ / Tu esti trenul românesc / Şi de-aceea te iubesc. (Săsăujan Adela, clasa a VIII-a, Chirpăr); „Era multă lume în vagoane-un adevărat furnicar. Oamenii erau bine dispuşi, râdeau şi povesteau tot felul de întâmplări. Chiar dacă mocăniţa mergea încet, timpul trecea foarte repede. Tata spune că poveştile auzite în timpul călătoriilor cu mocăniţa i-au înfrumuseţat copilăria şi au fost adevărate lecţii de viaţă. Mi-ar plăcea să se reintroducă mocăniţa pe Valea Hârtibaciului ca să pot asculta şi eu poveştile oamenilor. (Bălăban Miruna cls. a VI-a, Nocrich)”, sunt doar câteva dintre argumentele pe care elevii de la unităţile de învăţământ din localităţi precum Alţâna, Agnita, Vurpăr, Chirpăr sau Nocrich, le aduc la cunoştinţă adulţilor.
„Ştiam până în prezent că mocăniţa este sufletul Văii Hârtibaciului dar aşa cum reiese din poveştile culese de elevi mocăniţa era şi ceasul văii, ceas în funcţie de care localnicii îşi organizau viaţa zilnică (mergeau la câmp, mâncau la amiază, se întorceau de la câmp. În septembrie 2001 acest “ceas” a fost oprit pe Valea Hârtibaciului din motive ce ţin de interese mărunte”, spun organizatorii.
Acest proiect este implementat de Asociaţia Prietenii Mocăniţei în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu, GAL Microregiunea Hârtibaciu, Consorţiul pentru Dezvoltare Interregională Sibiu- Agnita, Asociaţia Mioritics, Asociaţia Monumentum şi Asociaţia Hosman Durabil cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică.
Campania îşi propune să aducă în discuţie contextul şi rolul repunerii în circulaţie a mocăniţei în Valea Hârtibaciului şi prezentarea beneficiilor la nivel regional şi local a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse.
