Georgiana Frunză este studentă în anul III la Facultatea de Litere, specializarea Română – Engleză din Sibiu. O tânără dedicată și pasionată, căreia îi place mult să călătorească, să experimenteze și să descopere destinații cât mai interesante. Așa începe și povestea. Cu momentul în care Georgiana a ales să facă un stagiu de practică în Salekhard (Rusia), acolo unde, în această perioadă, soarele răsare la 10:42 și apune la 16:52, acolo unde ora de vară nu există. A ales Siberia în detrimentul Marocului, însă nu regretă nicio secundă decizia luată. A fost o experiență de neuitat, pe care ar repeta-o oricând. Cum o descrie în două cuvinte? „Chiar dacă par total opuse, când mă gândesc la Salekhard, pot vorbi despre căldura frigului.” Alege internship-ul și pentru viitor. Este pasiunea ei. Următorul pas poate fi predarea limbii engleze în Indonezia. Însă asta va fi o cu totul altă poveste.
Pentru mulți dintre noi, Siberia este o locație pe care am prefera să o vizităm doar cu ajutorul imaginilor de pe internet sau să o vizualizăm pe o hartă, pentru că acolo iarna capătă cu totul altă dimensiune. Viscolul și crivățul sunt „de-ai casei”, iar temperaturile pot ajunge și până la peste -50 de grade. Gerogiana Frunză a ales însă această locație, pentru a face un stagiu de practică, prin AISEC, în care a predat limba engleză copiilor de gimnaziu, de la sfârșitul lui septembrie, până în noiembrie, inclusiv. „A trebuit să aleg între a preda limba engleză în Casablanca (Maroc) sau în Salekhard (Rusia) și, spre uimirea tuturor, am ales Salekhard, orașul situat pe cercul polar. Mi-am zis că în Casablanca pot ajunge oricând, însă pentru a ajunge în Salekhard am nevoie de viză și de un permis special, pe care până și rușii îl obțin cu greu. Nu am putut refuza oferta lor. Am stat două luni, care s-au dovedit a fi printre cele mai frumoase luni din viața mea”, povestește Georgiana. Peisajele și locurile descrise de ea te fac să-ți iei o cană cu ceai fierbinte în mâini și să citești fascinat. Un judecător cunoscut în avion i-a atras atenția asupra locurilor. „Când judecătorul mi-a arătat pe geam ținuturile înzăpezite peste care zburam, nu mi-a venit să cred că poate exista zăpadă în septembrie. M-am așteptat la un ger de proporții mitice, însă nu am avut în vedere viscolul care abia te lăsa să înaintezi pe stradă și care te îngrozea când îl auzeai. Rusoaicele se încăpățânau să poarte ciorapi lycra și să-și plimbe cărucioarele în ciuda condițiilor meteo. Copiii se jucau cu lopățica și găletușa în nămeți, de parcă ar fi fost grămezi de nisip, iar oamenii schiau pe străzi de parcă ar fi fost pârtii. Fără nicio exagerare, aveau schiuri la propriu. Când se mai încălzea afară, asta însemnând -10°C, anumite străzi erau închise pentru a evita accidentele datorate zăpezii care aluneca de pe acoperișuri. Bufniturile erau înfricoșătoare. Ninsoarea era atât de abundentă, încât nu-mi amintesc să fi văzut vreodată asfaltul sau trotuarele. Le puteam doar ghici.” În acest peisaj înghețat, Georgiana a așteptat flacăra olimpică. „Am așteptat acolo flacăra olimpică și a trecut atât de repede, că abia am apucat să conștientizăm. Am stat o oră în frig, dar a meritat. O purta un atlet, iar când a trecut pe lângă mine, senzația fost unică.”
Mașini care merg pe fluvii înghețate și elicoptere ca mijloace de transport
Georgiana a fost de-a dreptul încântată de oamenii acelor ținuturi. Căldura cu care a fost primită de angajatori, profesori, dar mai ales de copii nu va fi uitată curând. A predat engleza copiilor de la clasa a IV-a, până la cei de clasa a XI-a. A remarcat la ei sistemul de notare și relațiile calde dintre profesori și elevi. „Acolo sunt note de la 1 la 5, iar elevii sunt notați, cu toții, la finalul fiecărei ore. Este un sistem competitiv. Relațiile dintre profesori și elevi sunt foarte calde. Directorul știe numele fiecărui copil din școală. Interesant a fost și faptul că fetele își aduc de croșetat la școală, iar în pauze le arată și băieților cum se face”, spune tânăra. Și băștinașii au fascinat-o în aceeași măsură. „Mi-a plăcut și tundra, și felul în care trăiește populația autohtonă, Neneții, în corturi din piele de ren. Corturile sunt spațioase, însă mirosul dinăuntru e insuportabil. Condițiile vitrege le-au modelat stilul de viață, astfel încât până și igiena lor poate părea stranie pentru noi: se spală înăuntrul hainelor de ren, pentru a se proteja de frig.” Ce nu i-a plăcut Georgianei în Siberia? Laptele de vacă, ce la început i s-a părut a fi stricat, și faptul că nu există trenuri. „S-a încercat în repetate rânduri construirea căilor ferate, însă prea mulți oameni își pierdeau viețile lucrând la ele. Acum principalul mijloc de transport este fluviul Ob. Se merge cu mașina pe fluviul înghețat. Alt mijloc inedit de transport este elicopterul. Inițial mi s-a părut straniu să văd atâtea elicoptere pe cer, însă un drum cu elicopterul este relativ ieftin: 1000 de ruble, aproximativ 100 RON.” Ce a impresionat-o? „Nimbul verde din jurul lunii și așa-zișii „stâlpi de lumină” de pe cer, pe care i-am confundat inițial cu aurora boreală. Aurora poate fi văzută din Salekhard, însă foarte rar. Am fost destul de norocoasă oricum să văd stâlpii de lumină, un fenomen inedit.” Georgiana își amintește primele sfaturi primite înainte de a pleca. „Primul și cel mai important lucru a fost să zic bună ziua (zdrastvuite). Eu credeam că privet este în regulă, dar zdrastvuite este mult mai adecvat. La început confundam spasibo (mulțumesc) cu zdrastvuite, spre amuzamentul tuturor”. Următorul sfat a fost să încerce „…neapărat medavukha, o băutură care în trecut întrecea vodka în popularitate. Foarte greu au reușit prietenii de acolo să-mi procure medavukha, însă a meritat din plin efortul. Este cea mai bună băutură pe care am băut-o vreodată și păstrez sfatul pentru cei care merg în Siberia. Încercați neaparat medavukha!”
Georgiana Frunză nu a fost la prima experiență peste hotare. Ea a mai predat engleza copiilor de gimnaziu și de liceu, prin diferite programe, și în Germania, Franța, Spania, Olanda sau Italia, iar acum urmează sa plece în Albania. În fiecare an, tinerii studenți au posibilitatea să plece, prin diferite organizații de tineret, în țări din întreaga lume, pentru a face stagii de pregătire prin muncă, în domeniile în care doresc să se specializeze. De exemplu, la Universitatea „Lucian Blaga”, anul trecut au fost plecați, prin intermediul programlui ERASMUS, 43 de studenți în țări din Europa, Asia sau America Latină. Numai de la începutul acestui an au plecat 22 de studenți.
Casetă
„Oamenii sunt foarte ospitalieri și glumeți. La școală, fetele au ore speciale de gătit. Am fost surprinsă când m-au îndemnat să gust sarmale, pe care le consideram mâncare tradițională românească. Am încercat și mâncăruri mai stranii, cum ar fi okroshka, pe care au preparat-o ca pe o salată de boeuf, peste care au turnat apă minerală, apoi au adăugat maioneză. Sfatul pe care l-aș da cuiva care dorește să viziteze Siberia este să-și ia haine și încălțăminte pe măsură” – Georgiana Frunză.
