Nu merită să consumăm timpul preţios al vieţii pentru că aceste clipe niciodată nu se vor mai întoarce.
Banii şi energia nu pot cumpăra timpul pierdut, deci nu investiţi timpul vostru preţios în audienţa de televiziune (în cele româneşti mai ales). “Ai noştri” sau “ai lor” furnizează acelaşi rumeguş mental bun pentru hamsterii sociali, drăguţi, pufoşi şi aparent inofensivi până când spiritul tribal de apartenenţă le dezveleşte incisivii de rozător mai ceva ca ai unui fan al unei echipe de fotbal autohtone.
Dacă manipulezi cu răbdare telecomanda poţi face o analiză socială în cinci minute: Victor Ponta poartă helancă, opoziţia spune că e un nesimţit că mănâncă în loc să lopăteze zăpadă, diverse “staruri” siliconate şi botoxate smulg lacrimi de compasiune şi deasupra tuturor stă pofta cetăţeanului de a privi pe gaura cheii, cutărescu şi cutăreasca au făcut sex.
Între timp rămân tone de cărţi nerăsfoite, documentare ce ne aşteaptă să ne arate o întreagă lume şi suflete calde apropiate fremătând de tandreţe pentru noi. Preocupaţi de “cataclismul” viscolit, unde nu fenomenele meteorologice au fost excepţionale, ci nesimţirea, incompetenţa, reaua voinţă şi lenea autorităţilor, devenim nervoşi, depresivi şi iritabili.
E iarnă, ninsoarea e normală iarna. Premierul şi miniştrii sunt oameni, deci se îmbracă mănâncă şi dorm. Dacă din toate mizeriile făcute de Ponta & Co. de la ordonanţe cu dedicaţie, datorii iertate partenerilor de business şi impunerea oamenilor lui Gruia Stoica în fruntea CFR, contestăm textilele şi mestecatul alimentelor, atunci logica s-a contorsionat şi ea sub troienele recente. Dacă o păpuşică roşcat-buzată s-a certat cu partenerul ei de viaţă, e problema ei personală şi nu o chestiune de interes public.
Până la urmă e problema fiecăruia cum îşi cheltuie timpul şi interesul şi cum îşi coafează neuronii. Însă am o vagă impresie că pierderea focusului de la chestiuni cu adevărat importante ne bulibăşeşte social şi transformă naţiunea română în nişte găini fără cap, cu câteva excepţii notabile minoritare.
Iubiţi şi împărţiţi un zâmbet cald în ciuda atmosferei îngheţate de iarnă. Căutaţi fericirea dincolo de micile trebuşoare ce vă derutează şi contorsionează patetic realitatea. Şi înainte de a înjura un şofer netalentat sau o vânzătoare scârbită, gândiţi-vă cât de norocoşi suntem că suntem în viaţă acum şi aici. Vă doresc tuturor o zi fantastică şi plină de bucurii! Viaţa e prea frumoasă ca să ne-o acrim singuri.
