Aceste cuvinte le auzim tot mai des de la părinți, educatori, învățători și profesori.
Specialiștii din domeniul sănătații mintale primesc zilnic în cabinetele lor copii mai neastâmpărați, neliniștiți, care nu pot sta locului mai mult de un minut. Acești copii sunt de cele mai multe ori diagnosticați cu ADHD, prescurtarea din limba engleză a Tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție.
Copiii cu ADHD au o capacitate redusă de a se concentra, atenția lor este ușor perturbată de stimulii din jur, par să nu asculte atunci când cineva le vorbește și au uneori dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile. Acești copii de multe ori evită activitățile care necesită efort intelectual susținut și nu reușesc să termine activitățile pe care le încep.
Un copil diagnosticat cu ADHD poate fi foarte activ, aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui(inclusiv în cabinet), vorbește foarte mult, se agită și se foiește tot timpul, de multe ori se ridică frecvent de pe scaun în timpul activităților și este mereu în mișcare, ca și cum ar avea un motoraș.
Pe lângă dificultățile legate de neatenție și hiperactivitate, copiii cu ADHD pot avea un grad mai mare de impulsivitate, aceasta determinându-i să acționeze înainte să analizeze consecințele, să întrerupă sau să deranjeze conversațiile altor persoane, să răspundă la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate și să aibă frecvent dificultăți în a-și aștepta rândul.
Toate aceste greutăți întâmpinate de copilul cu ADHD îi poate face acestuia viața mai complicată la nivel social și școlar. Performanțele școlare ale acestor copii pot fi mai scăzute decât cele așteptate și decât cele ale colegilor lor de clasă.
Copiii cu ADHD intră rapid în conflict cu colegii care îi dezaprobă, fiind respinși de aceștia, putând fi chiar excluși din grup. Copilul hiperactiv, impulsiv, care de multe ori are asociate și diverse dificultăți emoționale poate să aibă stima de sine scăzută din cauza conștientizării dificultăților sale. Pe acest fond, mulți dintre ei tind să minimalizeze problemele de comportament și conduită și să exagereze capacitățile lor școlare.
Problemele legate de tulburarea ADHD sunt uneori subevaluate în cabinetele medicale şi de obicei ignorate în şcoli, de aceea copiii cu ADHD sunt de multe ori stigmatizaţi, tocmai pentru că nu există, la ora aceasta, un mod eficient de recunoaştere şi de integrare a lor în comunitatea de învăţământ.
În ultimul deceniu, o parte din specialiștii preocupați de studiul acestei tulburări au început să dezvolte sentimente de empatie fată de acest diagnostic și să nu se mai concentreze doar pe aspectele negative ale ADHD. În acest sens, doi medici specializați în ADHD au inițiat un program denumit “despachetarea darului ADHD” (Dr. Kenny Handelman, Dr. Edward Hallowell ). Ei au încercat să prezinte această afecțiune nu ca un deficit, ci ca un dar care trebuie să fie despachetat.
Când oamenii speră, acționează mai bine; dacă le spui că au incapacități sau că au un deficit, ei nu vor fi motivați să treacă peste dificultăți, în schimb dacă le spui că au un dar sau un talent ei sunt motivați să facă față provocărilor diagnosticului.
Dacă urmărim aspectele pozitive ale unui copil cu ADHD putem descoperi că el poate avea următoarele calități: creativitate, nivel ridicat de energie, intuitivitate, bogăție de resurse, tenacitate, optimism (uneori prea accentuat), capacitate de a-și asuma anumite riscuri, flexibilitate, loialitate, simț al umorului dezvoltat, receptivitate mărită față de o mulțime de imagini, sunete și gânduri, precum și o imaginație îndrăzneată și vie.
Copilul cu ADHD are de obicei o perspectivă globală asupra lucrurilor, poate avea impulsuri de creativitate sau atracție pentru idei noi și o concentrare intensă asupra propriilor scopuri și interese, aspecte care pe termen lung pot constitui niște avantaje.
Nu toate persoanele cu ADHD au aceste caracteristici, dar dacă totuși există ceea ce se cheamă “o personalitate ADHD”, această listă de calități descrie avantajele acestui tip de personalitate.
Datorită inventivității lor, copiii cu ADHD pot fi deschizători de drumuri noi, pentru că deseori ei observă ceea ce ceilalți nu văd.
Pus în fața unei probleme, copilul cu ADHD va oferi o rezolvare surprinzătoare care acoperă toate variabilele și care răspunde tuturor necunoscutelor în același timp.
Acești copii își trăiesc copilăria cu intensitate, o trăsătură care rezistă în timp și o întâlnim și în viața de adult transformată într-o mulțime de hobby-uri și cu o sete continuă de a încerca ceva nou. Schimbările nu reprezintă un factor de stres pentru ei, ci dimpotrivă, le oferă stilul de viață cu care se simt cel mai bine.
Este de remarcat faptul că problemele create de ADHD pot fi atât de grave încât calitățile menționate mai sus nu ajung niciodată să se manifeste pe deplin și nici să fie recunoscute cu adevărat. Totodată este important de subliniat faptul că persoanele cu ADHD trebuie să ia în calcul afecțiunea de care suferă atunci când iși aleg meseria. În unele profesii personalitatea de tip ADHD poate aduce avantaje (cascador, actor, reprezentant vânzări, prezentator), în schimb, în alte profesii accesul acestor persoane este mai restrictiv, mai ales in meseriile care necesită capacitate de concentrare îndelungată, și în care impulsivitatea crescută ar fi un element care ar împiedica desfășurarea corectă a activității.
În loc de concluzie putem spune că această tulburare numită ADHD, are aspecte negative care vor îngreuna dezvoltarea personalității unui copil și mai apoi viața de adult a acestuia, dar are și multe aspecte pozitive, care fac ca acest copil să fie special, deosebit, și care poate ajunge un tânăr adult echilibrat, dacă va fi ajutat de cei din jur să depășescă momentele dificile atunci când acestea apar în viața scolară, socială sau familială.
POLICLINICA ASTRA, Sibiu, str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programări la tel: 0269.206.204, 0269.233.016
Consultații gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !
