În decembrie 2016, mulți cetățeni români au optat să nu voteze. Motivele sunt diverse, dar predomina, în general, lehamitea. Pe lângă acest motiv s-au adăugat „înaltele standarde morale” așteptate de la politicieni. Surpriza unei victorii lejere a lui Liviu Dragnea și capturarea puterii în stilul PSD ar fi trebuit să nu șocheze pe nimeni. Faptul că șeful celui mai mare partid din România e condamnat penal și susține cu nesimțire că e „un proces politic” nu a făcut pe nimeni să-l fluiere de fiecare dată când are tupeul să se afișeze public.
În acestă iarnă gașca de hoți, scuze, de politicieni și-a făcut un plan cum să scape de procurorii ăștia haini ce îi tot condamnă la pușcărie pentru corupție. Spre surpriza lor și-au ridicat toată țara în cap și s-au făcut de râs cu insistența de a demonstra buna lor intenție. Au dat înapoi, au abrogat ordonanța 13 și s-au regrupat. Nimeni din România nu și-a imaginat că au înțeles că nu le mai merge.
Să îl pui pe Șerban Nicolae să scoată castanele din foc, pe tonul ăla arogant care îi face pe cetățenii români proști și dornici de a fi manipulați pentru că au alergie la hoție, trebuie să fii într-o ureche. Să repui pe masă eliberararea corupților, după Iordache altă întrebare, după 1 mai, pe vreme frumoasă, pare a fi nu o eroare tactică colosală, ci o greșeală de strategie. PSD e determinat să piardă alegerile. Poate Liviu Dragnea nu vrea să îi livreze partidul Gabrielei Firea după prezidențiale. Guvernarea PSD care tot folosește ca scuză tăierea salariilor de acum opt ani, nu performează. Fiecare ministru e în competiția „cine spune o gogomănie mai mare ca Petre Daea”.
Mobilizarea cetățenilor este mult mai rapidă decât își imaginează acești domni și doamne agasați de parfumul intens de pușcărie ce îi învăluie. Chiar dacă în fiecare zi părăsesc România 400 de români, cei care rămân nu sunt extaziați de scuza fluturată cu nesimțire a mandatului parlamentar ce nu e imperativ. Data trecută, ordonanța de urgență inventa situația arzătoare. Acum au încercat legiferarea în Parlament. Majoritatea politicienilor își amintesc cu nostalgie epoca de aur a PSD-ului din vremea Năstase-Iliescu. Le-ar place enorm să aibă mai mult spațiu de manevră, să primească mită în parcarea Guvernului, cum făceau odată.
Lumea noastră s-a schimbat enorm în ultimii zece ani. Nu mai este acceptabil să furi, să îți iei peste picior alegătorii, să îi faci proști, cum își permite Tăriceanu. În zece ani s-au construit instituții, cutume și așteptări foarte înalte despre cum ar trebui să evolueze și să se dezvolte România. Românii au inteligența și atenția necesare pentru a nu mai trata cu plictiseală scârbită mediul politic. Pentru că vor mai încerca, odată și încă odată, sperând că ne-am plictisit de atâta civism și responsabilitate socială.
