Avocatul Poporului a formulat o excepţie de neconstituţionalitate privind prevederi din legea referitoare la norme de convieţuire socială

Avocatul Poporului (AP) a formulat o excepţie de neconstituţionalitate privind prevederi din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată.
„Dispoziţiile legale criticate care stabilesc că organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor în corturi, alte amenajări sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social în mediul urban constituie contravenţie, dacă nu este comisă în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Din definiţia contravenţiei reglementate la art. 2 pct. 27 din Legea 61/1991 republicată observăm că valoarea socială ocrotită este liniştea publică a locuitorilor, însă textul criticat asigură doar protecţia locuitorilor din mediul urban, excluzându-i pe cei din mediul rural”, se arată în excepţia de neconstituţionalitate.
Conform acesteia, cetăţenii din mediul rural se găsesc în imposibilitatea de a cere protejarea liniştii publice; principiul egalităţii în drepturi din Constituţie presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat în mod constant că „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite”, se arată în excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit acesteia, prin jurisprudenţa CEDO s-a stabilit că diferenţa de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului numai atunci când autorităţile statale „introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile” fără ca acestea să se bazeze „pe o justificare rezonabilă şi obiectivă”.
„Având în vedere conţinutul dispoziţiilor legale criticate reiese că persoanele care locuiesc în mediul rural se află într-o situaţie discriminatorie faţă de persoanele care locuiesc în mediul urban, fără ca tratamentul juridic să aibă o justificare rezonabilă şi obiectivă”, prevede excepţia de neconstituţionalitate.
Conform acesteia, Legea 61/1991 are drept scop asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, fără a opera cu un criteriu teritorial în privinţa necesităţii de a asigura climatul de linişte publică.
„Pe considerentul egalităţii de tratament între persoane este necesar ca persoanele care locuiesc în mediul rural să fie plasate într-o poziţie egală cu cele care locuiesc în mediul urban şi să se bucure în aceeaşi măsură de aceleaşi facilităţi. (…) Avocatul Poporului nu poate ignora faptul că acordarea unui privilegiu legislativ persoanelor care locuiesc în mediul urban, fără a exista o motivare obiectivă şi raţională care să îl justifice, înfrânge exigenţele constituţionale ale art 16 alin (1) din Constituţie, potrivit cărora ‘Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări'”, menţionează excepţia de neconstituţionalitate.