7.4 C
Sibiu
luni, noiembrie 25, 2024

Publicitate electorală

spot_imgspot_img

eveniment

Oare ce e mic, negru şi bate la uşă?

Cele mai citite

Urmărind traiectoria apelor revărsate peste România, care au măturat în cale aşezări omeneşti şi destine, am aşteptat, cum spune americanul prin filme: „some action”. Adică mi-am pus nădejdea că totuşi nu suntem chiar lăsaţi de izbelişte în caz de „Doamne fereşte”, de către statul român, ai cărui cetăţeni suntem. S-a lăsat,  însă, o linişte totală, un „no action” absolut peste dezastru. Nimeni şi nimic n-a reacţionat, niciun singur personaj – aşa-zis responsabil de soarta ţării – din chelteul de „conducători” ai României, care prosperă şi se înmulţesc pe spinarea încovoiată de taxe şi impozite a românilor, nu a avut nici cea mai mică tresărire de conştiinţă, că e plătit să facă ceva. Dacă i-aş suspecta de credinţă, aş spune că ne-au lăsat la mila Domnului. Dar, fiind atei declaraţi, cred că mai degrabă s-au întors cu fundul la naţiune, ca să nu-i vadă suferinţa, că nu e „cool” să te uiţi la aşa ceva.

Nu vreau să mărturisesc că mi-am adus aminte de inundaţiile dezastruoase de la mijlocul anilor 7o şi de dictatorul peltic – ciuca bătăilor tuturor bancurilor politice din vremea aceea – care în câteva ore a mobilizat două armate, a ţării şi cea de voluntari, ca niciun om să nu piară sau să rămână singur sub cerul liber, bătut de soartă. Nu vreau să mărturisesc că am făcut comparaţie cu vremurile nesimţite pe care le trăim, sau mai bine zis le răbdăm noi, românii acum, ca să nu primesc lipită cu „super glue” – deci definitiv – pe coadă tinicheaua de nostalgică comunistă.

Dar mi-am adus aminte de „Operaţiunea Entebbe”. Căutaţi pe net întru uluirea cititorului! Pentru cei 94 de cetăţeni israelieni şi cei 12 membri ai echipajului, deturnaţi pe cursa Tel Aviv – Paris, ţinuţi ostatici în inima Africii dictatoriale, în Uganda lui Idi Amin, Israelul şi-a întins braţul la 4 ooo de km depărtare întru salvarea cetăţenilor săi. De altfel, au fost oameni obişnuiţi, şi totuşi structurile statale cu atribuţiile necesare unei astfel de operaţiuni de salvare au plănuit timp de o săptămână, în cele mai fine detalii, o operaţiune de comando care avea să dureze tot în tot 9o de minute şi avea să rămână definitiv în istoria responsabilităţii.

La noi, dacă va avea cineva nervi şi răbdare să adune piesele de puzzle ale actualităţii româneşti, probabil că se va scrie şi multaşteptata istorie a i-responsabilităţii. Fără finalitate, desigur. L-au inventat pe Ashley ca să ne ţină suspendaţi în corzi câteva zile, cu Arafat la mantinelă, deşi trebuia de muuult să-i cadă capul, dar cine să i-l taie? L-au aruncat pe piaţă pe Iohannis-devalizatorul, ca să dea naţiunii care-l urăşte de moarte o bulă de oxigen, deşi de muuult trebuia să-i cadă şi ăstuia capul, dar cine să i-l taie? Caracatiţa Coldea e „alive and kicking” cum zice americanul (partenerul nostru strategic de colonizare), adică vie şi activă! Fraţii Tate îşi primesc toate privilegiile înapoi. Când şi unii şi ceilalţi trebuia lăsaţi în chiloţi şi duşi peste graniţă ca „persona nongrata”. Criminalii de toate tipurile sunt în „arest” la domiciliu… Raiul infractori favorizaţi de (fără de)lege!

Ce să mai vorbim. Ca la noi, la nimenea. Pe „ai noştri” îi doare fix în partea pe care au întors-o naţiunii, ca să nu-i vadă suferinţa, că nu e „cool” să te uiţi la aşa ceva, nu-i aşa?  Deci, ferească bunul Dumnezeu de vreo nouă epidemie, de  vreo invazie, de vreun cutremur sau de război! Suntem fiii ploii, cum zice-o vorbă din popor. Aşadar bănuiţi ce e mic, negru şi bate la uşă? Viitorul!!!

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Publicitate

Publicitate electorală

spot_img
Ultimele știri

Apă-canal aniversează 130 de ani de distribuție centralizată

Apă Canal Sibiu celebrează, în aceste zile, 130 de ani de distribuție centralizată a apei, iar cu acest prilej...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect