S-au împlinit în această săptămână 152 de ani de la Unirea Principatelor române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Actul de acum 152 de ani a fost unul deosebit de important în istoria României moderne, el prefaţând marea unire de la 1918, şi consfinţirea statului unitar român.
Istoricul Unirii
Unirea de la 1859 a fost pregătită încă din timpul revoluţiei de la 1848. Totuşi datorită situaţiei internaţionale dificile ea nu a putut fi înfăptuită aşa de uşor. După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat român în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Ţara Românească. Unioniştii moldoveni au putut impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi. în Ţara Românească, adunarea electivă a fost dominată de conservatori, care erau însă scindaţi. Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales la 24 ianuarie 1859, domn al Ţării Româneşti. Astfel, românii au realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficială a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859. Se realiza astfel o parte din visul de secole al poporului român, şi anume unirea. Din acel moment a fost deschisă calea spre marea unire de la 1 decembrie 1918 când şi Transilvania s-a alipit celor două principate formând astfel statul român.
24 Ianuarie astăzi
Au trecut de atunci 152 de ani, cu bune şi cu rele. Românii nu au uitat însă niciodată importanţa zilei de 24 ianuarie. Nici în perioada comunistă, când autorităţile vremii treceau oarecum sub tăcere Ziua Uirii deoarece pregăteau ziua de 26 ianuarie, adică ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu. Ne-am fi aşteptat ca după Revoluţia din 1989 să se schimbe ceva, şi ziua Unirii să îşi recapete importanţa meritată. Nu a fost aşa. Politizarea excesivă a vieţii a făcut ca zilele importante din istoria ţării să fie folosite şi exploatate politic de către potentaţii momentului. Cu toate acestea ce am văzut cu toţii la Iaşi în acest an depăşeşte parcă limita absurdului. Preşedintele Traian Băsescu a fost taxat de către propriul popor ajuns în ultima fază de rezistenţă în faţa condiţiilor de viaţă tot mai grele din România. în 24 ianuarie 2011 la Iaşi huiduielile au acoperit până şi imnul naţional. E trist dar adevărat că la 21 de ani de la Revoluţia din 1989 poporul să iasă în stradă în zilele de sărbătoare şi să îşi strige nemulţumirea în faţa guvernanţilor care nu vor altceva decât să obţină capital politic cât mai mare. E trist, şi nu poţi să nu te întrebi încotro se îndreaptă poporul acesta ?
Cezar Budescu
