22 iunie 1941. Zi istorica pe rabojul sfânt al patimilor si sacrificiilor românilor. în acea zi, seful Statului si comandantul ostirii române, maresalul Ion Antonescu, adresa Armatei un ordin care a ramas în eternitatea istoriei: „Ostasi, va ordon: treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasul din rasarit si miaza-noapte, dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri, cotropiti, reîmpliniti în trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile noastre.” Un ordin care afirma idealul maresalului Ion Antonescu: dezrobirea pamântului românesc! Un ordin care a însufletit oastea si poporul român pentru reîntregirea patriei.
Eram în clasa a IV-a si îmi amintesc cum acest ordin a ajuns si la noi, însa în forma de cântec. L-am învatat foarte repede, sub bagheta unui învatator, sublocotenent în rezerva Virghezan, refugiat din Basarabia si încadrat la scoala noastra, pentru ca învatatorul nostru, V. Costescu, si el sublocotenent in rezerva, plecase pe front. îl cântam cu mare entuziasm si defilam prin curtea scolii: „Azi noapte la Prut,/Razboiul a început,/ Românii trec dincolo iara,/Prin arme si scut,/Sa ia înapoi mosia pierduta asta vara…”
în acea dimineata eroica, în frontul de atac si în vârtejul luptelor Armatei noastre se afla si tânarul locotenent Victor Comsa. Comanda o companie de vânatori de tancuri dintr-un regiment de garda. Abia împlinise 30 de ani. Absolvise Scoala de Ofiteri de Infanterie „Carol I” din Sibiu. Era vlastarul unei familii de memorandisti sibieni. Dimitrie Comsa (1846-1931), luptator pentru drepturile românilor transilvaneni, profesor agronom, etnograf, memorandist, condamnat de autoritatile ungare la trei ani de închisoare, muzeograf, membru de onoare al Academiei Române, decorat cu Marea Cruce „Regele Ferdinand I”.
…în ziua de 17 august 1941, într-o lupta cu tancurile rusesti, în zona localitatii Dalnic, pentru strapungerea cetatii de foc si fier a Odesei, este grav ranit de o schija de proiectil inamic. Internat într-un spital de campanie, se stinge din viata în ziua de 20 august 1941, ca un brav erou. înainte de a închide ochii pentru totdeauna, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cea mai înalta distinctie de razboi acordata ofiterilor. Autoritatile germane l-au decorat cu „Crucea de fier” germana. Corpul sau neînsufletit a fost adus în tara si înhumat în cimitirul militar din Ghencea, Bucuresti, unde îsi doarme somnul de veci alaturi de alti eroi, stând pilda generatiilor de azi si de mâine.
Ceremonia înhumarii s-a constituit într-o adevarata zi de doliu pentru bucuresteni, iar fapta sa eroica a avut un larg ecou, fiind evocata în presa vremii, la posturile de radio, în ordinele de zi, în
jurnalele si comunicatele de razboi ale armatei. Si tot ca un impresionant mesaj adus faptelor sale, în acele zile de biruinte si de doliu, în fata Palatului Regal au fost expuse, de o parte si de alta a statuii regelui Carol I, doua tancuri rusesti, capturate de curajosul ofiter în luptele de la Dalnic. Dupa razboi, autoritatile admnistratiei municipiului Sibiu, recunoscandu-i fapta eroica si pentru a-l pastra in memoria cetatii, numele acestuia a fost atribuit unei strazi din Orasul de Jos dar, la insistentele autoritatilor sovietice (consilieri si comandatura militara), au fost obligate sa schimbe numele strazii.
Acestui erou, ca si multor altora din plaiuri sibiene care zac în neuitarea timpului, i s-ar cuveni macar o placa comemorativa, aplicata pe fatada casei în care a vazut lumina zilei, si de ce nu, o strada din Sibiu care sa-i poarte numele, daca nu chiar un bust în incinta cetatii, care sa reaminteasca generatiilor viitoare ca noi nu avem morti, ci eroi!
Colonel (r) Victor NEGHINA
