Moartea nu vine în rate

Este tot mai greu să dai ortul popii. Oricât de banală a devenit ideea de �riză� se pare că nici afacerile cu morţi nu mai prosperă. Într-o lună bună, un patron sibian încasează vreo 200 de milioane de lei vechi, din care dă jumătate la stat şi din restul plăteşte patru-cinci angajaţi. Ce rămâne este abia echivalentul unui salariu bun. �-au dus vremurile când te îmbogăţeai din treaba asta!� spun constructorii de locuri de veci. Mai nou, ei acceptă plata şi în rate. Pompele funebre nu mai sunt nici pe departe o afacere atât de bănoasă ca pe vremuri, se plâng patronii din branşă. Pe măsură ce birurile se înmulţesc şi clienţii sunt tot mai strâmtoraţi, afaceriştii fie scad preţurile, fie pun lacătul pe uşa atelierului. Mai grav este că a început şi concurenţa firmelor de construcţii, care nu mai au comenzi în domeniile în care s-au specializat. �e reduce activitatea. Concurenţa nu scade preţurile, ci înseamnă că rămâne efectiv mai puţin de lucru pentru fiecare. ªi pentru cei care au fost în branşă şi pentru cei care vin. ªtiu oameni, mai ales din cei care au fost mai în vârstă, care s-au lăsat. Cei tineri, mai ales dacă n-au altă variantă, încearcă să continue. Pe măsură ce constructorii au intrat în criză, tot mai mulţi încearcă o nişă, dar nu e bine. Nu au de lucru� explică Nicolae Frăţilă, proprietarul unui atelier de monumente funerare de pe Calea Dumbrăvii. Ca să atragă şi clienţii nehotărâţi, Frăţilă este unul dintre puţinii patroni sibieni care s-au gândit să accepte banii în rate. �rin înţelegere cu clientul, se poate plăti şi în rate, dacă e cazul, dacă oamenii vor neapărat, dar au probleme şi vezi că nu pot altfel. Din păcate, aşa sunt tot mai mulţi� arată el. �axele sunt foarte mari� Nicolae Frăţilă şi-a început activitatea de un deceniu şi acum are opt angajaţi, dar rezistă pe piaţă numai pentru că firma sa are şi alte obiecte de activitate. �vând multe activităţi, dăm profit per total, aşa că am preţuri mici. Dar cel care trebuie să-şi întreţină o familie din treaba asta nu poate lucra la preţuri mici� explică omul de afaceri. Motivul? �axele sunt foarte, foarte mari. Pe lângă TVA şi impozitul pe profit, apare un impozit suplimentar pe lucrări, pe care-l plăteşte şi clientul şi constructorul. Cam 50 de lei pe lucrare. La asta se adaugă chiria pe locul ocupat, intrarea pe poartă, taxa de salubrizare, taxa pe apă şi aşa mai departe. După socoteala mea, jumătate din valoarea lucrării sunt taxe. Pe un loc, cam 16 milioane (lei vechi �n. red.) e costul. În jur de 25, pentru două locuri. ªi clienţii sunt tot mai săraci şi îşi împart activitatea pe priorităţi. Zic: «După mine, potopul!». Acum vreo 10 ani se cştiga mai bine, dar acum nu se mai îmbogăţeşte nimeni din asta� conchide Frăţilă. Mai mult, omul se gândeşte să-şi închidă atelierul din incinta cimitirului, care îi �ânâncă�anual aproape 150 de milioane de lei vechi. Florarii nu au probleme Pentru cei care nu au �adul�la fel de bun ca atelierele din vecinătatea cimitirului, găsirea clientelei este şi mai dificilă. O altă firmă care îşi oferă serviciile cu plata în rate are sediul în zona ªtefan cel Mare. �eniţi la firmă, alegeţi modelul, facem calculul, plătiţi 30 la sută avans şi restul în două rate. Socotim şi ne înţelegem� promite reprezentanta firmei M. Fără îndoială, destul de bine le merge vânzătorilor de flori şi coroane. Au produse mai ieftine, de la care nimeni nu se zgârceşte. �irma asta e cea mai ieftină. ªi la monumente şi la jerbe. Merge, mai ales că opreşte şi autobuzul aici. Cel mai bine merge vânzarea sâmbăta şi duminica şi când sunt înmormântări� explică doamna Prelipceanu, care vinde garoafele cu 1,5 lei firul, coroniţele cu 4 lei şi jerbele cu 8 lei. Profit din �mobiliare� La limita între lege şi uzanţă, funcţionează foarte bine la Sibiu specula cu morminte. Teoretic, cimitirele statului sunt domeniu public, iar locurile de veci nu pot fi vândute. Dar, dacă ai bani, se rezolvă orice. Cei care au în concesiune un loc de veci îl �onează�contra cost. Iar cei care încheie astfel de înţelegeri nu sunt puţini. �ste binecunoscut acest troc cu morminte în cimitirul central de pe strada Rennes. Extinderea cimitirului nu ştiu dacă a fost făcută legal, cert este că în ultimul an cimitirul a prosperat, grădina din spatele casei preoţeşti a fost transformată, la rândul ei, în cimitir, iar gropile de morminte au apărut ca ciupercile� povesteşte Alexandra. Greu de crezut, dar �arsonierele�de doi metri cubi nu s-au ieftinit deloc, în ciuda crizei. Ca şi anul trecut sau acum doi ani, preţul unei cripte se �nvârte�pe la 2.000 de lei. Atât cere Dorin în schimbul unui loc de veci pentru o singură persoană, valabil până în 2031. Mormântul este situat în cimitirul municipal, lângă poarta dinspre Calea Cisnădiei, şi are �xtra-opţiuni� cruce şi capac de mozaic. În cimitirul central, Dan Petrescu vinde un loc cu nu mai puţin de 2.500 de lei. Totul depinde de cât de tare te grăbeşti. Singurul inconvenient mai este că moartea nu vine în rate. Citat Nicolae Frăţilă, patron �atru-cinci luni pe an nu se lucrează. Chiar şi în sezonul bun, sunt multe sărbători religioase, iar la cruci nu se poate lucra. ªi cum Sibiul e o zonă ploioasă, rămâne foarte puţin timp bun de lucru. Nici iarna nu ai ce face. Mai faci pe stoc un capac, o cruce, dar cam atât. Aici nu e ca în construcţii, să zici că faci interioarele şi apoi îţi faci şi exterioarele.� Info Capacitatea cimitirului municipal va creşte, în curând, cu 5.500 de locuri, după ce un contract de extindere, în valoare de aproape 110.000 lei (fără TVA) a fost încredinţat firmei Terra Construct S.R.L. Noile locuri de veci vor fi amenajate pe un teren de trei hectare, adiacent actualului cimitir, pe care municipalitatea l-a achiziţionat acum un an. Antreprenorul angajat va construi o nouă alee asfaltată, cu o suprafaţă de 1.300 de metri liniari, şi o rigolă betonată de 260 de metri. În prezent, pe cele 37,5 hectare ale cimitirului municipal sunt săpate 78.460 de locuri de veci, din care aproximativ 72.700 sunt deja ocupate.