Noi am considerat că, în plină criză, rolul nostru nu este doar de control, ci şi de prevenire

Szombatfalvi-Torok Francisc, inspector şef ITM Sibiu Torok este unul dintre cei mai longevivi directori de instituţii deconcentrate din judeţ. Ajuns la şefia Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu în 2005, acesta a dus instituţia de pe locul 32 pe locul 2 în topul naţional instituţional şi a menţinut-o la acelaşi nivel până astăzi. ITM Sibiu a devenit sub conducerea sa etalon pentru majoritatea Inspectoratelor din ţară, datorită proiectelor-pilot implementate aici şi numeroaselor statistici şi analize unice realizate de această instituţie privind piaţa muncii. Torok a acordat un interviu pentru cititorii Sibiu 100% pentru a explica viziunea sa privind munca şi interacţiunea cu inspectorii de muncă. Călin Blaga Reporter: Se poate estima câţi oameni lucrează la negru în judeţul Sibiu? Szombatfalvi-Torok Francisc: Nu, cei care spun nişte cifre halucinează. Am auzit aprecieri la nivel naţional de 1,5 milioane, alţii vorbesc de 2,5 milioane. Dar să înţelegem munca la nivelul judeţului: 42% din locuitori sunt contribuabili la bugetul de stat, adică au o formă organizată a muncii. Dar trebuie să definim clar munca la negru. Conform legii, este acea muncă desfăşurată la firme fără forme legale. Însă din punctul de vedere al încasărilor la bugetul de stat avem un fenomen mai amplu, acela al muncii neorganizate, necontabilizate. Statistici naţionale arată că 3,4 milioane de oameni sunt în această zonă. Mare parte din aceştia fac agricultură de subzistenţă. În judeţul nostru s-a prezentat o statistică de 93.000 de persoane care fac agricultură de subzistenţă. Agricultura este zona cea mai puţin organizată a muncii. Agricultura în judeţul nostru are doar 1% din agenţii economici. Tot atâta din angajaţii cu forme legale ai judeţului, restul… De asta ar trebui statul prin instituţiile sale să stabilească ce înseamnă în mod real munca la negru. Cei ce angajează „muncă la negru”, adică fără forme legale, ar trebui verificaţi de bani negri. Nu există muncă la negru fără bani negri. Hai să ne uităm la 1990, când existau 9 milioane de lucrători în munca organizată, acum sunt puţin peste 4 milioane. Din păcate, după 1990 toţi miniştrii s-au ocupat de asistenţă socială, şomaj şi prea puţin timp de muncă. De aceea zona muncii este profund nedreptăţită la noi, pentru că nu există o preocupare statală pentru această zonă. Rep.: Câţi oameni care lucrau la negru aţi depistat de la începutul anului? F.S.T.: 219 persoane au fost depistate şi au fost aplicate amenzi de 1,71 milioane lei, iar în 10 cazuri s-au făcut dosare penale. Trebuie să precizez că amenzile sunt între 10.000 şi 20.000 de lei pentru fiecare angajat prins la negru. Din păcate, sistemul nu urmăreşte integrarea angajatului în muncă, ci doar amenda. Ar trebui imediat firma să angajeze omul. Adesea însă firmele îi angajează la „gri”, adică la salariul minim. Se formează astfel mici comploturi sociale împotriva intereselor statului. Amenzile de 10.000 de lei sunt însă atacate de angajatori în instanţe. Spre exemplu, 60% din amenzi sunt plătite, dar doar cele mici. Amenzile mari şi foarte mari nu se plătesc. O amendă care se plăteşte este în jur de 500 de lei. 82% din amenzile contestate în instanţă în 2010 şi ale căror procese s-au încheiat deja au fost menţinute de instanţă sub formă de amendă sau avertisment. Dacă în 2010, 2011 erau multe contestări ale amenzilor, anul acesta numărul lor a scăzut cu 30%. Eu recunosc că noi la Sibiu am scăzut cât am putut cuantumul amenzilor aplicate. De asta ne-am atras critica de la Bucureşti, că am dat prea multe avertismente şi prea puţine amenzi. Noi am considerat că, în plină criză, rolul nostru nu este doar de control, ci şi de prevenire. Am crescut numărul de controale şi am depistat peste 41.000 de deificienţe, dar am ales avertismentul şi amenzile mici. Rep.: Care sunt tipurile de reacţii ale agenţilor economici prinşi cu angajaţi la negru? F.S.T.: De când au crescut amenzile, 10% sunt violenţi. Înainte reacţiile acestea violente erau total întâmplătoare. Au fost şi tipuri de reacţii hazlii: oamenii sunt învăţaţi ce să facă atunci când vin inspectorii de muncă. Unii află mai repede că vin inspectorii… Asta ar trebui alte instituţii să verifice. Mai sunt şi angajatori şi angajaţi care abandonează munca la venirea inspecţiei. Pe unii i-am înconjurat pe un şantier cu jandarmii, şi când am intrat, ei jucau fotbal… deşi mortarul era proaspăt, ei murdari de vopsea…. Rep.: Unde sunt cei mai mulţi angajaţi la negru? F.S.T.: Surprinzător, în alimentaţie publică: hoteluri, restaurante. Mai sunt şi cei din construcţii, mai ales vara. Dar şi alte domenii. Rep.: Sunt acuzaţi inspectorii ITM că cer mită? F.S.T.: Mi-a spus un prieten bun, dar nu pot demonstra asta, că ,,inspectorii ITM au cel mai mic preţ de pe piaţă”. În ultimii ani am avut doar 6 plângeri instituţionale despre astfel de cazuri de la agenţi economici şi încă 2 la foruri superioare. Este greu însă pentru mine prin ancheta internă să demonstrez adevărul. Inspectorul de muncă are o autonomie oferită de lege. Acest lucru ar trebui schimbat: el merge în control, constată şi aplică contravenţia. Or, aceasta din urmă ar trebui aplicată de către instituţie printr-o decizie emisă către agentul economic. Rep.: Aţi avut un singur caz de inspectori acuzaţi de procuratură. Ce s-a întâmplat cu ei? F.S.T.: Da, din păcate. Ei au fost condamnaţi cu suspendare şi au părăsit instituţia. Eu am provocat mulţi agenţi economici de-a lungul anilor în numeroase întâlniri cu aceştia să sesizeze problemele avute cu inspectorii noştri. Oamenii sunt însă reticenţi. Există încă o teamă de instituţie. Rep.: Sunteţi mulţumit de activitatea dvs. de până acum? F.S.T.: Când am preluat instituţia era pe locul 32 în ţară, iar într-un an am dus-o pe locul 2, unde am şi păstrat-o. De atunci am fost solicitaţi de mulţi colegi din ţară să împărtăşim din exemplul nostru. Am realizat multe proiecte, statistici şi analize. Am fost singurii care ne-am permis în 2010 să controlăm toate instituţiile statului. M-am luptat ca oamenii din instituţie să cştige mai mulţi bani, în funcţie de performanţa în muncă. Dar şi asta mi s-a luat. Numai conştiinţa mai permite inspectorului să fie mai bun sau mai rău. Acum se plăteşte la fel, indiferent cât se munceşte. ªi ăsta este un sistem anarhic.