Investițiile majore din județ, după Revoluție, derulate de Primăria Sibiu, Consiliul Județean sau din fonduri guvernamentale, prin intermediul autorităților locale sau direcțiilor deconcentrate ministerelor se nasc greu și se finalizează și mai greu, la mare distanță de termenul stabilit inițial, fiind, de multe ori, vecine cu disperarea sibienilor. Este un fenomen pe care îl trăim de 35 de ani în Sibiul democratic și european. Practic, bucuria finalizării unor proiecte majore nu mai este plină de entuziasm pentru sibieni, așa cum ar fi normal, ci te face să te întrebi de ce au întârziat atât de mult timp, ce n-a mers, de ce a lipsit viziunea aleșilor și politicienilor locali și, ce este mai important, de ce se întâmplă mai mereu acest lucru.
Inițiativele celor care conduc administrația locală se nasc rapid, mai ales că și aceștia locuiesc în Sibiu și văd problemele de zi cu zi ale sibianului. Atragerea finanțărilor, în majoritatea cazurilor din fonduri europene, merge ceva mai repede, deoarece se știu din timp când apar aceste oportunități și se pregătesc proiectele. Urmează apoi construcția efectivă.
Aici este mare problemă: nu sunt luate în calcul tot felul de probleme tehnice, mutarea unor utilități, scumpirea materialelor de construcții și actualizarea prețurilor, unele firme sunt pur și simplu depășite de situație și renunță, iar termenul inițial depășit peste măsură. În final, după întârzieri majore (și, câteodată, obiective), se ajunge la inaugurarea cu mare fast, ignorându-se, cel mai adesea, toate lacunele procesului de până aici.
Să vedem cum au decurs principalele investiții făcute în județ după 1989. Cel mai important proiect a fost construcția noului aeroport și refacerea pistei. Un proiect care a mers șnur până la inaugurarea din 2007, însă care după niciun an, rambleul din capătul pistei a luat-o la vale. O investiție absolut necesară, dusă apoi spre lipsă de profesionalism din partea proiectanților, consultanților și constructorului. Vă amintiți scandal din acea vreme.
Centura Sibiului a scos și ea peri albi. Începută cu un constructor italian, apoi reziliat contractul cu acesta și, în cele din urmă, ruptă în mai multe bucăți, a fost inaugurată la mai bine de 6 ani de la pornirea lucrărilor.
A urmat o altă investiție importantă: refacerea drumului județean ce străbate Dealul Dăii. Aceeași situație ca și la centura ocolitoare, numai că aici a fost vorba despre un mare constructor sibian. Numai cei care făceau zilnic naveta între Sibiu și Agnita și retur știu calvarul pe care l-au trăit în acea perioadă, la cumpăna dintre deceniile 2000/2010.
Este și cazul drumului județean 106B, inaugurat joi, ce leagă Ocna Sibiului de Șura Mică și Micăsasa, după aproape 10 ani de la debutul proiectului și cu întârzieri majore. Să nu mai punem la socoteală și noul stadion municipal, mândria orașului, unde și aici lucrurile au evoluat, evitându-se o mare rușine. Inițial, trebuia doar refăcută tribuna oficială a vechiului Municipal, pentru ca în cele din urmă să fie demolată de tot și construită o nouă tribună. O bâlbă a municipalității care, în final, a fost reparată, dar cu costuri mai mari. Plus regretul că actualul stadion este mai mic decât cel făcut de comuniști în anii 80.
