Sibiul nu are în acest moment un spațiu de detenție, cel mai aproape penitenciar de orașul nostru fiind la Aiud. Dar nu a fost tot timpul așa. Sibiul a „găzduit” și nelegiuiți, după cum veți afla în rândurile următoare.
Ca să aflăm mai multe despre istoria Penitenciarului din Orașul de pe Cibin am dicutat cu Vlad-Horațiu Miclăuș, sibian la origine, absolvent de master al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, programul „Istorie, Memorie și Oralitate în secolul XX” în cadrul Departamentului de Studii Internaționale și Istorie Contemporană și autor a mai multe articole de specialitate. Actualmente este profesor de istorie la Colegiul Agricol „Daniil Popovici Barcianu” Sibiu. Acesta a făcut o cercetare asupra Penintenciarului din Sibiu și asupra aceluia din Dumbrăveni, sursa acestui articol.
Începuturi
Istoria fostului penitenciar din Sibiu este strâns legată de hotărârea autorităților austro-ungare de a cumpăra în 1905 un teren în valoare de 97.000 de coroane, o parte din spațiul care va fi destinat edificării viitorului penitenciar. Cealaltă parte a terenului a fost primită drept donație de către autorități, iar fără a fi atestată documentar data începerii lucrărilor, acestea au fost finalizate în 17 martie 1910.Pe lângă cele două corpuri de clădiri din care era compusă închisoarea, se cunoaște faptul că penitenciarul era unit prin construcție cu actualul Palat al Justiției.
Componența penintenciarului și capacitatea acestuia
Când proiectul penitenciarului a fost dus la capăt, acesta era compus din două clădiri „cu un număr de 63 de camere, dintre care 30 erau folosite pentru detenție, iar 33 pentru activitățile administrative”. Cu un perimetru total de 306 de metri și o suprafață de 5 600 m2, spațiul alocat încarcerării viitorilor deținuți era proiectat să aibă o capacitate „estimată între 230 (calculată la 8m3/persoană) și 370 (calculată la 5m3/persoană) de locuri”. Penitenciarul era înconjurat de un zid de 4 metri înălțime care avea amplasat deasupra o instalație de sârmă ghimpată de 0,75 metri înălțime. Din punct de vedere al așezării geografice, penitenciarul era situat în partea de sud-vest al orașului Sibiu, pe strada Zaharia Boiu. Localitatea Șelimbăr se află pe o rază de 5 km de penitenciar, calea ferată și gara CFR Sibiu la o distanță de 1,5 km, iar șoseaua națională la 200 de metri.
„Până în anul 1921 nu se regăsesc documente (…) care să conțină informații relevante privind activitatea desfășurată în cadrul acestui spațiu de detenție”
„Până în anul 1921 nu se regăsesc documente, în cadrul S.J.A.N Sibiu din Fondul Penitenciarul Sibiu (1945-1952), care să conțină informații relevante privind activitatea desfășurată în cadrul acestui spațiu de detenție. Documentele aferente intervalului 1921-1930 vizează preponderent aspecte de ordin financiar ale instituției, fără a furniza date consistente referitoare la structura și dinamica populației carcerale, condițiile sanitare, regimul alimentar și componența conducerii penitenciarului în perioada respectivă. Totuși, există unele excepții marginale pe care le-am întâlnit în dosare financiare și administrative, care aduc în atenție doi directori, în două situații diferite și o reglementare a regimului hranei deținuților din 1929, informații care nu schimbă însă cu nimic semnificativ situația Penitenciarului Sibiu, dar pentru a avea o imagine de ansamblu toate acestea le voi nota mai jos în detaliu.
Spre exemplu există dosare cu procese verbale, situații și corespondență, unde sunt consemnate date financiare, de cumpărare a diverselor obiecte care sunt necesare funcționării celor două clădiri: clădirea unde erau închiși deținuții și clădirea administrativă. Alte dosare sunt trecute în inventarul fondului arhivistic ca făcând parte din segmentul temporal 1921-1930, dar de cele mai multe ori sunt documente dispersate și nu corespond cu datele extreme menționate.
Cu toate lipsurile menționate anterior, voi prezenta câteva aspecte disparate despre Penitenciarul Sibiu din 1929, unde am găsit câteva detalii despre grefier-contabil și atribuțiile sale, detalii despre transportul deținuților din penitenciar și chestiuni referitoare la abuzurile directorului penitenciarului din acea vreme. Pentru anul 1929, într-un dosar privind Casa Arestaților există detalii din timpul gestiunii domnului C. Stefănescu, grefier-contabil în acea perioadă, care adnota totalul primirilor de bani și cheltuielilor pentru întreținerea clădirilor penitenciarului”, spune Vlad Miclăuș.
„De cele mai multe ori (gardienii) merg singuri sau împreună cu deținuții la tot soiul de cârciumi și hoteluri”
Deținuții sunt menționați în legătură cu transportul penitenciar. Dintr-un ordin circular din 26 ianauarie 1926 se înțelege faptul este necesar ca toți deținuții, care trebuiau să fie judecați de către instanțele judecătorești aflate în alte localități decât cea în care se află închisoarea unde aceștia sunt încarcerați, să fie însoțiți de către un gardian. În acest context se semnalează o problemă a gardienilor care a devenit recurentă. Însoțitorii gardieni nu se prezintă la instanțele judecătorești, respectiv de cele mai multe ori merg singuri sau împreună cu deținuții la tot soiul de cârciumi și hoteluri, situație care a fost semnalată de Direcția Generală a Închisorilor ca unul dintre motivele principale ale situaților de evadare ale deținuților.
Într-o notă trimisă de Direcția Generală a Închisorilor se atrage atenția asupra atitudinii abuzive a directorului Penitenciarului Sibiu din acel timp. Acesta oferea disponibilitatea personalului închisorii de a folosi telefonul pus la dispoziția tuturor cadrelor în scopuri personale, situații care nu ar trebui să se mai repete, acuzat fiind directorul pentru tipul acesta de imprudențe.
Grevă și datorii
Cu privire la regimul detenției, într-un proces verbal al Comisiunii Medicale a Spitalului Militar din Sibiu este semnalat cazul unui deținut condamnat, Dobrogeanu Gherea, care a atras atenția acestui forum după ce de peste o lună a decis să facă greva foamei. Dat fiind faptul că legislația țării pedepsește orice tentativă de sinucidere, greva foamei fiind considerată o tenativă de acest fel, se solicită direcțiunii penitenciarului să ia măsuri și să trimită toți greviștii la Spitalul Militar pentru a fi tratați ca bolnavi.
Într-o altă notă dintr-un dosar administrativ că în anul 1928 directorul Închisorii Civile Sibiu, așa cum mai era denumit Penitenciarul Sibiu în perioada interbelică, Cristescu datora o sumă de 672 de lei șefului secției de carne din cadrul Batalionului.
Hrană și austeritate
Situația cu privire la hrana deținuților pentru anul 1929 este prevăzută într-o circulară trimisă de către Direcțiunea Generală a Închisorilor către directorul Penitenciarului Sibiu. În textul notei se specifică faptul că statul trece printr-o perioadă financiară instabilă și ca de la 1 februarie 1929 modul de administrare a hranei atât pentru gardieni, cât și pentru deținuți se va modifica drastic, printr-o serie de măsuri de austeritate. În cazul gardienilor, aceștia vor trebui să contribuiască cu o sumă de 10 lei pe zi pentru a primi mesele zilnice, iar orice alte ajutoare financiare pentru deținuți, în legătură cu hrana acestora, vor fi tăiate. Pe de altă parte, deținuții vor fi serviți zilnic cu mâncare care să coste până în 8 lei zilnic. Pentru aceștia, orice alte suplimente de pâine și mămăligă se vor suprima.
Cine erau „primiți” în penintenciar
Între 1930 și 1940 sunt condamnați să-și ispășească pedeapsa aici o serie de indivizi care au comis infracțiuni de crimă și tâlhărie. Astfel, o caracteristică principală a acestui penitenciar de-a lungul perioadei interbelice este că adăpostea condamnații de drept comun. O parte din acești deținuți au fost membri ai partidelor istorice desființate treptat la finele anilor 1940. În anul 1937 se înregistrează prezenta unor deținuți care au fost privați de libertate datorită desfășurării de activități comuniste. Un exemplu relevant este cel al inginerului Maximilian Ringher. Doi ani mai târziu, pe lângă legionari și comuniști vor figura și 11 deținuți condamnați politic.
„Cum nu există niciun dosar care să aibă în vedere directorii Penitenciarului Sibiu din perioada 1930-1940, am citit cu acribie (atenție) fiecare proces verbal din fiecare doar luat la mână pentru a identifica și a realiza o trecere în revistă a perindării acestora în fruntea penitenciarului. Pentru începutul anului 1930 l-am identificat pe M. Ceucea ca fiind directorul închisorii, într-un raport găsit într-un dosar administrativ. Mai departe, într-un dosar secret de mobilizare unde sunt prezentate concediile de odihnă ale personalului penitenciarului pentru anul 1934, reținem faptul că la acea vreme director al Penitenciarului Sibiu eta Pompiliu Mureșeanu.
Totodată, mai aflăm că în acest interval dintre 1930-1940 s-a consemnat un moment onorific. În anul 1939 a avut loc un eveniment special în Sibiu, cu ocazia punerii pietrei fundamentale la clădirea celei mai vechi școli normale din țară a fost prezent Regele Carol al II-lea. Acest eveniment a avut loc pe 6 octombrie 1939, iar într-o notă adresată Penitenciarului Tribunalului Sibiu cu două zile înainte aflăm că membrii administrației penitenciare au fost invitați să îl întâmpine pe șeful statului la gară în dimineața sosirii acestuia”, afirmă profesorul.
Slujbele religioase din penintenciar
În conformitate cu legislația privind funcționarea penitenciarelor din anul 1929, fiecare instituție de detenție era obligată să aibă un preot care să îndeplinească atribuții de supraveghere spirituală și îndrumare morală a deținuțilorde. Conform reglementărilor legale din 1938, se stipula întocmirea unui registru special, care trebuia completat de către preot după oficierea slujbelor religioase săptămânale dedicate persoanelor private de libertate. ,,În cazul penitenciarului Sibiu, am identificat un dosar care conține evidența slujbelor religioase susținute de diferiți preoți în capela instituției, evidență concretizată în condici ce menționează numele slujitorilor, data oficierii și tematica predicilor pentru perioada 1936-1940.
În anii 1935 și 1936, este consemnată activitatea unui singur preot ortodox, A. Nanu, despre care nu am identificat informații suplimentare. Începând cu anul 1937 și până în 1940, se observă o diversificare a slujitorilor religioși implicați în oficierea predicilor pentru deținuți, alături de A. Nanu regăsindu-se și alte nume: preotul ortodox Iacob Bozoncea, preotul evanghelic S. Pitter, un preot din Secaș, precum și un misionar venit din București pentru a predica la Sibiu, Mugureanu, și preotul Gheorghe Cercea. Pentru o imagine cât mai completă asupra activităților religioase desfășurate în penitenciar în intervalul 1936-1940, în secțiunea anexelor lucrării voi include tabelele corespunzătoare acestui fenomen.
O altă mențiune cu privire la activitatea religioasă a Penitenciarului Sibiu este extrasă dintr-o cerere de permisiune a slujirii în acest loc de detenție. Prin intermediul unei solicitări datate la 16 aprilie 1937, adresate directorului Penitenciarului Sibiu de către Consistoriul Regnicolar al Bisericii Evanghelice din România, se cerea aprobarea ca sora de caritate Elsa de Tiesenhausen, membră a casei surorilor de caritate „Bethanien” din Brașov, să susțină conferințe religioase pentru deținuții evanghelici în capela penitenciarului. În colțul din dreapta sus al documentului, este consemnat cu pixul faptul că această activitate a fost aprobată”, explică Vlad Miclăuș.
Penintenciarul de la Dumbrăveni
Penitenciarul Sibiu avea în administrație secția de la Dumbrăveni. În fondulul dedicat Penitenciarului Dumbrăveni este detaliată situația desfințării acestei instituții din data de 01.11.1969, respectiv a transferului de personal în subordinea Penitenciarului de la Sibiu. Deținuții aflați la Dumbrăveni în acea perioadă nu au fost mutați la Sibiu, ci direcționați în alte centre de detenție.
Destructurarea Penitenciarului Sibiu
„Pentru a determina perioada în care a avut loc destructurarea Penitenciarului Sibiu, am confruntat mai multe surse diferite. În primul rând am studiat cu atenție dosarul de obiectiv al acestui penitenciar din cadrul A.C.N.S.A.S. și planurile penitenciarului aflate în arhiva clădirii unde a funcționat acesta. Așadar, dosarul de obiectiv a fost închis la data de 12 august 1977, iar planul pentru demisolul clădirii penitenciarului, proiectat pentru Cooperativa Gheata, a fost realizat în luna noiembrie a aceluiași an. Prin urmare, se poate concluziona că desființarea Penitenciarului Sibiu a avut loc în decursul lunii august 1977”, încheie profesorul.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
