Articol de Mircea Bunaciu
Alexandru Nazare a prezentat, în calitate de nou ministru al Finanțelor, situația actuală din România și a transmis un semnal clar privind angajamentul României pentru responsabilitate fiscală și consolidare bugetară. „În doar 2 săptămâni de la învestirea noului Guvern, România a adoptat cel mai important pachet fiscal din ultimii 15 ani”.
Totuși societatea este atentă și preocupată de mesajul primului ministru care viza „solidaritatea socială”, un concept prea puțin explicat.
Societatea a devenit atentă la mesajele politice transmise de premieri în evoluția istorică ce vizau o reformă socială majoră și nu putem să nu ne amintim cel puțin două: „economia autohtonă este un morman de fiare vechi” și „să tăiem coada câinelui dintr-o singură mişcare”.
Ne întrebăm care este relația corectă și cum ar trebui să privim solidaritatea prin prisma fiscalității și a efortului bugetar colectiv, la nivel nașional.
Potrivit lui Émile Durkheim, tipurile de solidaritate socială corelează cu tipurile de societăți. Durkheim a introdus termenii de solidaritate „mecanică” și „organică”, drept parte din teoria sa a dezvoltării societăților din teza „The Division of Labour in Society” (1893). Într-o societate care manifestă solidaritate mecanică, coeziunea și integrarea sa vine din omogenitatea indivizilor – oamenii se simt conectați prin activitate, formare educațională și religioasă și stil de viață similar.
Ar trebui să acordăm mai multă importanță aspectului insuficient analizat definit ca „stil de viață”, care se pare că în plan social este aplicat, identificat și tratat diferit. Nu mai este aplicată lozincă bine-cunoscută „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, care făcea trimitere la un stil de viață comun. Mesajul politic de azi adresat națiunii ar fi mai aproape de doctrina liberală „Prin noi înșine”, dar având în vedere formula mixtă de guvernare, cred că mai potrivit ar fi o parafrazare a unei sintagme cândva uzuale, „haideți să munciți” cu una specifică fiscalității, „haideți să plătiți”.
Bineînțeles că prima tendință este de a te raporta statistic la diferite categorii de subiecți, așa cum putem să-i identificăm și etichetăm, cetățeni din țară sau din diasporă, contribuabili fiscali sau evazioniști, alegători de stânga sau de dreapta, bugetari sau privați, oameni de la țară sau de la oraș. Și exemplele pot continua.
Poate că lipsește un dialog mai puternic pentru a se înțelege care sunt așteptările guvernanților de la contribuabili fiscali (persoane fizice și juridice), dar și cum ar trebui redefinită relația de „bună-credință” la care se referă principiul conform căruia relațiile dintre contribuabil și organul fiscal trebuie să se bazeze pe onestitate și corectitudine reglementată de Codul de procedură fiscală.
Toată perioada postdecembristă Sibiul a fost în primele locuri la contribuții încasate pentru bugetul de stat și în ultimele locuri la alocații primite de la bugetul de stat. Da, este o onoare și un exemplu bun, dar „cronicizarea” acestei situații începe să creeze probleme când situația este aceeași timp de 35 ani.
Solidaritatea bugetară stabilită deja prin Legea nr. 9/2025 a bugetului de stat pe anul 2025 poziționează Județul Sibiul cu mândrie pe primul loc, alături de Ilfov, Cluj, Timiș, Brașov, cu 0 lei alocați de la bugetul de stat sub forma sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2025, fiind pe primul loc și cu cele mai mici estimări pentru anii 2026-2028. Prin comparație cu celelalte județe din extrema opusă, Suceava, Bacău, Dâmbovița, Botoșani, care s-au solidarizat prin alocarea unor sume de aproximativ 30.000 mii lei pentru anul 2025, cu o previziune în creștere pentru perioada 2026-2028.
Solidaritate, da, pentru o dezvoltare regională, dar și sustenabilă! Totuși să nu uităm și de vorba din popor, neelegantă, dar adevărată: „Frate, frate, dar brânză-i pe bani!”
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
