Sibiul ultimilor 35 de ani s-a repoziționat dinspre comunism, spre valorile Occidentului și globalizarea mondială. A fost o tranziție pe repede-înainte, însă încă de la începutul anilor 90 mentalitatea sibienilor și valorile existente în această parte a țării au fost decisive în ceea ce privește alinierea noastră la noul context social și politic european. S-au păstrat valorile tradiționale, am îmbrățișat ușor noile tendințe și mentalități occidentale, ajungând acum în situația în care putem să ne promovăm asumat valorile locale și europene.
Categoric, educația și filonul cultural au fost atuu-rile noastre, în sensul că acestea au izvorât din promovarea unui mediu stabil, cunoscător. Ceea ce face ca generațiile de sibieni din ultimii 35 de ani să adopte un melanj între valorile tradiționale, morale și cele actuale. Sibianul a fost receptiv la nou. Dovadă stă mărturie mentalitatea noastră de astăzi, capacitatea de a ne adapta noilor tendințe europene, atât în ceea ce privește educația, cultura și chiar economia. Nu toate lucrurile asimilate de comunitatea sibiană sunt perfecte, și chiar mai există multe semne de întrebare dacă trebuie continuat pe drumul impus de la Bruxelles (tendința politically correct și LGBT fiind doar două dintre ele), însă ceea ce se poate afirma cu certitudine este că Sibiul în cei 35 de ani și-a asumat o cale ireversibilă.
Indiferent de perioada prin care a trecut Sibiul, am avut generații de intelectuali și o clasă de mijloc ancorate la realitățile vremii. Dovadă că Sibiul este un oraș de frunte al țării. Chiar dacă, am avut momente în care au fost aleși unii lideri neputincioși, lucru remarcat mai ales la nivel național. Desigur, au existat în istoria Sibiului din ultimul secol momente care nu ne-au făcut cinste în plan politic, administrativ și cultural.
Mentalitatea sibienilor (în general una solidă și independentă prin cultură și educație, marcată și de un conservatorism, uneori, nociv) a făcut să trecem peste provocările mai puțin benefice. Având în vedere trecerea celor 35 de ani de la Revoluție, oare mai stă în picioare această sintagmă sau Sibiul își schimbă opțiunile în deceniul care vine?
Ce s-a păstrat și ce s-a pierdut în mentalitatea sibienilor în urma transformărilor pe care le trăim în societatea românească, numai dumneavoastră puteți aprecia sau contesta. Acum suntem la momentul marii provocări din acest an, alegerile prezidențiale și parlamentare.
Au ceva în comun valorile tradiționale locale și naționale cu aceste curente naționaliste/extremiste tot mai prezente în societatea europeană?
De modul în care vom acționa acum depinde viitorul următoarei generații. Vor mai pleca sibienii/românii din țară sau numărul celor care se vor întoarce acasă din străinătate va fi mai mare? Pentru a cristaliza un tablou al timpurilor actuale, Sibiu 100% vă propune o analiză a mentalității și valorilor sibienilor în domeniul siguranței naționale, într-un context geo-politic incert. Într-o perioadă în care marii jucători mondiali își dispută supremația economică și își aleg aliații strategici am stat de vorbă cu oameni relevanți și independenți, din societatea sibiană. E vorba de universitarul Corvin Lupu, economistul Cornel Benchea și sociologul Mihai Rusu.
Corvin Lupu, între regresul social al Sibiului, noile valori și capitalismul european local
Profesorul Corvin Lupu cunoaște îndeaproape tot ceea ce s-a petrecut în Sibiul ultimilor 35 de ani. A analizat din propria perspectivă parcursul Sibiului: „N-aș putea să vă spun dacă Sibiul își va schimba radical opțiunile în deceniul care va urma.Este cert că societatea românească în general merge înainte și se schimbă mereu. Merge înainte chiar și în perioadele istorice în care înaintează coborând, cum este cazul în perioada pe care o traversăm.
În cei 35 de ani care au trecut de la lovitura de stat din decembrie 1989, Sibiul s-a schimbat mult. Atuu-rile au fost tradițiile Sibiului, educația și cultura. Dar, să nu uităm, cu 35 de ani în urmă, Sibiul era de multă vreme un oraș industrial, cu multă industrie pur românească, foarte eficientă. Fostele întreprinderi Independența, IPAS, „Balanța”, „13 decembrie”, „Steaua Roșie”, „Sibiana”, „Scandia”, „Libertatea”, „Drapelul Roșu” și altele, erau niște bijuterii, care au produs sume uriașe, împreună chiar miliarde de dolari, pentru țară. Între timp, fosta industrie românească din Sibiu a fost vândută sau lichidată și înlocuită cu o industrie a străinilor.
Statul român a fost administrator al bunurilor țării și, prin abuz de putere politică, după decembrie 1989, s-a transformat cu de la sine voință în proprietar al bunurilor țării și a trecut la vânzarea și înstrăinarea lor. Este regretabil că marile companii străine din Sibiu au contribuții infime cu taxe și impozite către statul român. La nivel de țară, ANAF colectează până în maximum 30% din veniturile cuvenite statului român, iar aceste colectări se fac în cea mai mare parte de la contribuabilii mici și de la o parte dintre cei mijlocii. Din păcate, și Sibiul contribuie la acest eșec național de colectare de venituri fiscale, situație care face ca statul român să fie permanent lipsit de bani și să se împrumute de-a dreptul nebunește.
Anul acesta România a împrumutat deja 50 de miliarde de Euro și anul nu s-a încheiat! Pentru mine, când știu că pensiile și salariile bugetarilor sunt plătite din bani împrumutați, nu mă mai pot bucura de nimic. Mi se pare o tragedie și sunt uimit cu câtă seninătate candidă și indiferență este privită de mult prea multă lume această realitate cruntă.
Revenind la problema societăților străine nefiscalizate din Sibiu, o informație de interes public care sunt convins că i-ar interesa pe cititorii ziarului dvs. este să aflăm oficial, nu pe la spate, în cazul fiecărei companii străine din Sibiu, mai ales a celor germane, ce cifră de afaceri are și ce taxe și impozite a vărsat la ANAF și la Primărie”, susține Corvin Lupu.
În plan social, profesorului sibian caracterizează în felul următor societatea sibiană: „Din punct de vedere al educației, s-au produs o serie de mutații. Libertatea mai mare obținută după decembrie 1989, nu a venit singură. Ea a venit la pachet cu libertinajul! Libertinajul este distrugătorul tineretului din România și de pretutindeni. Libertinajul distruge moralitatea, distruge respectul tinerilor față de școală, față de familie și față de societate, face loc drogurilor, prostituției, infracționalității de mai multe feluri în rândul tinerilor etc. Libertinajul conduce la scăderea nivelului general de pregătire școlară, la abandon școlar și la alte fenomene negative.
Este îngrozitor ce se petrece în foarte multe toalete din școlile noastre. Apoi violența în rândul elevilor și multe altele. Faptul că fenomenele negative din domeniul educației pe care le-am menționat nu sunt în Sibiu la fel de grave ca în București sau alte locuri din țară, nu cred că este o consolare. Posibil și chiar probabil că o să prindem Capitala din urmă, în înțelesul negativ al fenomenelor! Un fapt pozitiv din acești 35 de ani a fost reînființarea Universității din Sibiu în 1990, devenită în mai 1995 Universitatea „Lucian Blaga”, care a cunoscut o frumoasă dezvoltare timp de aproape două decenii, după care a început regresul managerial și al mai multora dintre domeniile de studiu. Un fapt negativ a fost desființarea școlilor profesionale, care a lăsat țara în criză de muncitori, acest fapt afectând și Sibiul.
Îmi amintesc de Uzina „Independența”, un simbol al industriei românești și cea mai importantă uzină din județul Sibiu. Cu două decenii în urmă, ajunsese să aibă posibilitatea obținerii de comenzi foarte importante din străinătate, dar nu mai avea muncitori. Din lipsă de muncitori, uzina a regresat continuu. Este doar un exemplu. Lipsa fiscalizării, exportul ilegal de profit, contabilitățile paralele la care recurg multe companii străine din România, în scopul eludării plății taxelor și impozitelor, este, după părerea mea, una dintre cele mai grave probleme ale țării, inclusiv ale Sibiului, despre care nu se vorbește mai nimic.
Volumul activităților culturale a crescut foarte mult în acești 35 de ani, dar calitatea lor a fost de multe ori îndoielnică. Există mult balast în activitatea culturală. O noutate de mare impact din acești 35 de ani o reprezintă Festivalul Internațional de Teatru, care a făcut și face multă vâlvă. Eu nu sunt un specialist în domeniul artei dramatice ca să mă pot pronunța asupra calității reale a spectacolelor foarte numeroase din aceste festivaluri, sunt și amic cu dl. Costică Chiriac și nu aș vrea să-l supăr, dar trebuie să spun că festivalul are și mulți contestatari, unii dintre ei, chiar în lumea dramaturgiei românești.
Privitor la știința din Sibiu, nu pot să nu regret desființarea institutelor de cercetare în domeniul industrial, deosebit de valoroase. După 1989, s-a umblat în toate sertarele acestor institute și rezultatele muncii valoroșilor noștri cercetători „s-au evaporat”. Companiile străine care s-au stabilit în Sibiu nu au înființat institute de cercetare. Ele s-au mulțumit să recruteze valorile de la noi și să le trimită la muncă în institutele companiilor-mamă din Occident, mai ales din Germania.
Ca și concluzie, Sibiul a regresat, la modul general, mult mai puțin decât alte orașe ale țării și a înregistrat o serie de progrese în unele domenii de activitate. Noi avem în Sibiu o populație destul de civilizată, suntem căutați de numeroși turiști, avem și părți bune pe care le putem afișa”, susține sibianul.
Economistul Cornel Benchea și Sibiul democratic și economic din propria perspectivă
Cornel Benchea este unul dintre cei mai respectați economiști/bancheri sibieni. Privind din perspective economice, sociale și cultrale, acesta crede în Sibiul democratic și noile valori, însă promovează ceea ce numim „patriotismul local” în sensul bun.
Iată cum privește Sibiul din ultimii 35 de ani. „Economic Sibiul a avut un parcurs de apreciat devenind unul din primele județe ale României și aici am în vedere ponderea sa la formarea PIB, la export, ponderea populației ocupate, salariul mediu etc. indicatori care sunt peste media națională/județ. Este evident că parcursul economic a influențat mult adoptarea valorilor europene întrucât marea majoritate a investitorilor străini provin din țările Uniunii Europene.
Globalizarea este un proces care are și părți bune (progres, dezvoltare, acces la cele mai noi cunoștințe etc.), dar și parți mai puțin bune, în special cele legate de diminuarea importanței valorilor tradiționale”, afirmă Cornel Benchea.
În contextul în care se vorbește foarte mult de valori tradiționale și naționalism în stabilitatea economică prin care trec Ungaria și Polonia, care, în paralel, au atras foarte multe fonduri europene, și de mersul economiei naționale în general, și a celei sibiene, în special, acesta credă că: „din păcate, România nu are o strategie pe termen lung în niciun domeniu. Nu a reușit să atragă fondurile europene la fel ca cele două țări, nu a reușit să modernizeze infrastructura și după 35 de ani nu avem autostrăzi care să lege provinciile istorice românești între ele, iar viteza pe calea ferată este mult mai mică decât înainte de revoluție.
Valorile tradiționale românești din Mărginimea Sibiului, Apuseni, Maramureș, Bucovina, ca să enumăr numai cele mai semnificative, peisajele turistice aferente acestora, Mănăstirile, conacele și palatele din toată România, Delta Dunării, stațiunile balneoclimaterice, apele minerale și multe alte atracții turistice ar fi putut fi promovate mult mai bine atât în țară, cât și în străinătate. Un mare impediment al accesului turiștilor, chiar și români, la aceste zone turistice și la valorile tradiționale ale acestora este tocmai lipsa acestei infrastructuri.
Și atunci este evident că în loc de a face cunoscute valori tradiționale și regiuni turistice la care accesul este foarte greoi au fost promovate valori de import. Sibiul aș putea spune că este un oraș cosmopolit, caracterizat de toleranță din toate punctele de vedere care a adoptat valori europene și globale, dar a reușit să-și promoveze și valorile tradiționale”, ne-a declarat Cornel Benchea.
Cum economia și politica de multe ori, chiar și la Sibiu, nu au făcut casă bună, sibianul se ferește să se pronunțe cât de mult va influența politicul societatea românească și cea sibiană în perioada următoare. „Factorul politic în dezvoltarea unei regiuni contează foarte mult pentru că cea mai mare parte a veniturilor create pe local sunt colectate centralizat, iar de acolo sunt distribuite discreționar, factorul politic fiind decisiv”, încheie economistul sibian.
Mihai Rusu. Scurtă istorie locală și punctarea unor momente, mai ales politice, nefavorabile orașului. O radiografie exactă a societății sibiene de acum
Sociologul Mihai Rusu a studiat îndeaproape tendințele sociale, de mentalitate și tendințele politice ale sibienilor. „Sibiul este, fără îndoială, ancorat într-o lungă istorie multi-etnică a conservatorismului. Orașul a existat secole întregi ca o urbe a exclusivității saxone, întemeiată pe privilegii medievale. Iar acest conservatorism săsesc s-a consolidat într-o ecologie mai amplă a conservatorismului, dispusă în mai multe cercuri concentrice: în imediata proximitate a sașilor din Sibiu, românii din Mărginimea Sibiului erau la fel de conservatori în ortodoxia și tradițiile lor; iar ceva mai încolo, pe plan regional, nobilimea maghiară se definea, la rândul său, printr-un spirit conservator similar.
Sibiul și-a păstrat caracterul conservator și după ce orașul a fost deschis către alterități etnice non-săsești ca urmare a reformelor iosefine. După 1918/1920, când Hermannstadt/Nagyszeben a devenit oficial Sibiu, românizarea orașului a accentuat o escaladare a conservatorismului în ambele comunități: dacă în rândul românilor, care acum se vedeau „stăpâni” ai urbei, se făcea simțit un conservatorism ofensiv, sașii se refugiau într-un conservatorism defensiv, pe fondul unei competiții asimetrice de natură etno-politică și culturală în cadrul României Mari. Experiența socialismului de stat a transformat profund raporturile demografice, iar anii 90 au finalizat practic evacuarea sașilor din vechea lor comunitate.
Demografic, Sibiul de astăzi este un oraș desaxonizat demografic. Ce este surprinzător este că azi, într-un oraș în care sașii reprezintă doar 1% din populația locală, românii au asimilat și și-au însușit mentalitatea conservatoare a foștilor sași pe care i-au înlocuit în compoziția orașului. Rezultatul acestui proces a fost caracterizat de către sociologi ca fiind o „reinventare a germanității” de către o „săsime (culturală) fără sași (etnici)”.
Ceea ce aș adăuga eu este că această apropriere identitară a germanității de către românii sibieni a însemnat nu numai o glorificare a unei europenități de tip proxy, ci preluarea simultană a conservatorismului specific săsesc, exprimat acum ca superioritate civilizațională a românilor sibieni în raport cu alte regiuni ale țării”, afirmă sociologul sibian. Păstrarea influenței germane poate fi notată și prin finanțarea directă, din partea Guvernului Federal German, a zece clase de învățământ primar și gimnazial cu predare în limba maternă (germană), direct în școlile de stat din oraș.
Acest trecut este clar că a influențat parcursul european al Sibiului de după Revoluție. „La fel de neîndoielnic este că Sibiul a fost remodelat în ultimele decenii de valorile europene și, mai ales în urma desemnării titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2007, Sibiul se definește drept un oraș esențialmente european.
Doar că această identitate europeană pe care Sibiul a dobândit-o, și din care și-a construit un brand de oraș, merge mână în mână cu o nouă formulă de conservatorism: atunci când autoritățile publice definesc Sibiul drept „capitala bunelor maniere”, acestea transmit un mesaj care transpiră prin toți porii elitism cultural și superioritate civilizațională. Iar acest tip de mesaj trădează un vechi spirit conservator, frică de diferență culturală și repulsie față de orice și mai ales oricine are origini trans-carpatice. Să ne gândim doar la vâlceni, de care prosperitatea Sibiului este aproape complet dependentă ca forță de muncă, dar și ca forță de consum: cum e să vii din Vâlcea să faci facultatea la Sibiu, apoi să te angajați în același oraș, dar să auzi necontenit prejudecăți și stereotipuri regionale despre civilizația sibiană versus necivilizația oltenească?”, spune Mihai Rusu.
Nu puteam ocoli subiectul noilor tendințe extremiste/naționaliste din societate și impactul acestora asupra comunității sibiene. „Să nu uităm că Sibiul constituie un loc aparte în istoria extremei drepte românești, dar și germane. Dacă faptul că la Sibiu și-a avut sediul Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) este reamintit constant în spațiul public, faptul că Mișcarea Legionară (Garda de Fier) și-a avut la Sibiu un bastion deosebit de puternic e trecut destul de ușor cu vederea.
Emil Cioran, care în tinerețe l-a adulat pe Adolf Hitler pentru ca mai apoi aproape să-l îndumnezeiască pe Corneliu Zelea Codreanu, este rășinărean și un simbol al Sibiului. Un alt rășinărean, Octavian Goga, „poetul pătimirii” românilor transilvăneni și deopotrivă politicianul ultranaționalist, filo-nazist și antisemit, a fost (și continuă să fie) cetățean de onoare al Sibiului. Constantin Noica, filosoful rostirii românești, dar și ideolog al Gărzii de Fier, este cel care, după propriile-i spuse, „a inventat Păltinișul”. Iar Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu, a jucat un rol crucial în sacralizarea politicii naționalismului intransigent propovăduită de către Legiunea „Arhanghelul Mihail”.
Toate acestea arată că Sibiul este un rezervor de conservatorism din care se pot alimenta curentele suveraniste contemporane. Pe de altă parte, după cum spuneam adineauri, în ultimele decenii Sibiul s-a redefinit drept un simbol al europenității, ceea ce nu este compatibil cu suveranismul curentelor naționalist-populiste de astăzi. Orașul pare acum disputat între două tipuri de conservatorisme: unul (neo)liberal, cu nuanțe cultural-elitiste, să-i spunem un „conservatorism europenist”, în care accentul cade pe identitatea europeană înțeleasă ca ceva ce separă Sibiul de alte locuri din România; celălalt, naționalist pe față, cu striații populiste, să-i spunem un „conservatorism suveranist”, acesta din urmă având rezonanțe puternice cu istoria extremistă a Sibiului interbelic”, este caracterizarea făcută Sibiul de universitarul local.
Totodată, acesta ne oferă și o perspectivă asupra Sibiului în perioada care urmează din punctul de vedere al radicalizării unor elemente politice din societatea românească în context european și chiar mondial.
„Resurgența naționalismului sub forma populismelor suveraniste iliberale ghidate de o agendă conservatoare este simptomul eșecului politicilor neoliberale de a produce bunăstare generalizată. Europa neoliberală este o Europă a inegalităților socio-economice crescânde, a concentrării tot mai accentuate a bogăției în cercurile închise ale unei elite conducătoare și, drept consecință, a abandonării unei părți tot mai însemnate a populației în fața forțelor de-reglementate ale pieței.
La o scală mai mică, România neoliberală și Sibiul neoliberal sunt, la rândul lor, societăți, respectiv comunități ale inegalității sociale, polarizării economice și abandonului cetățenilor de către stat. Promisiunile și amăgirile naționalismului de tip suveranist nu pot fi combătute cu retorica libertății individuale, a statului de drept și a domniei legii, concepte care constituie repertoriul clasic al liberalismului. Și cu atât mai puțin cu o glorificare a pieței ca mecanism non-statal de distribuire a bunăstării.
Este nevoie, în schimb, de politici sociale cuprinzătoare, prin care să se urmărească o re-încetățenire a indivizilor care, deprivați de demnitate socială, prosperitate economică și accesul la bunuri publice (educație, sănătate, infrastructură etc.), se lasă amăgiți de promisiunile noii drepte conservatoare. Problema este că turnura către conservatorismul populist iliberal se petrece la nivel global, iar nicăieri nu putem observa mai bine această tendință decât în victoria lui Donald J. Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii. Dacă Europa, care oricum a făcut pași importanți în această direcție – în Ungaria, Polonia, Italia, Slovenia, Austria, Olanda, chiar și în țările scandinave, iar mai nou tocmai în Germania –, se va lăsa copleșită de efectul Trump, România nu va avea cum să reziste presiunii iliberalismului conservator”.
