Te-ai gândit vreodată cum ar fi să mergi pe stradă și să nu vezi absolut nimic? Să simți doar cimentul sub picioare, să te împiedici la răstimpuri de bordurile pe care nu ți le semnalează nimeni, să nu știi când să te oprești și când să continui să mergi? Fără un câine ghid, acest lucru se poate întâmpla oricând pentru un nevăzător. El nu vede când trebuie să stea la semafor, nu vede scaunul în autobuz, nu vede oamenii pe stradă. „E un lucru atât de banal să vezi”, te vei gândi. Mai gândește-te odată.
Legea 448/2006 se referă la accesul liber în locuri publice și în mijloace de transport a câinilor-ghid care însoțesc persoanele cu handicap grav. Această lege ar trebui să le dea libertatea nevăzătorilor să circule prin oraș cu ajutorul câinilor ghizi care sunt foarte cuminți și dresați să se poarte exemplar. Singurul lor rol este acela de a fi ochii celor care nu pot să vadă singuri. Cu toate acestea, cei care nu au aceeași problemă se revoltă constant și nu vor să accepte accesul câinilor însoțitori în spații publice în care nevăzătorii trebuie să meargă, așa cum este un supermarket sau chiar și sala de curs de la facultate. Tocmai de aceea, în ședința de Colegiu Prefectural de miercuri, 28 septembrie 2016, prefectul județului Sibiu, Cristian Roman, a făcut apel la reprezentanții tuturor instituțiilor sibiene pentru ca această lege atât de importantă pentru persoanele nevăzătoare să fie în sfârșit respectată.
„Mi-a fost adus la cunoştinţă faptul că au existat situaţii în care unele persoane nu au avut voie să intre cu câinele-ghid în diferite locuri publice. De aceea, vreau să aduc la cunoştinţa tuturor directorilor instituţiilor care participă la Colegiul Prefectural şi prin intermediul mass-media, la cunoştinţa întregii populaţii, că există o lege care le dă dreptul persoanelor cu handicap grav să fie însoţite de către un câine ghid, special pregătit să protejeze oamenii aflaţi în dificultate”, a declarat prefectul Cristian Roman.
Câinele-ghid, esenţial pentru un nevăzător
Câinele însoțitor poate să facă diferența între o persoană nevăzătoare care iese și se bucură de viață la fel ca o persoană fără probleme de vedere și una care preferă să stea închisă în casă. Acest lucru a fost explicat atât de Larisa Nechita, o tânără nevăzătoare, vicepreşedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor, filiala Sibiu, precum şi de un student nevăzător, Paul Bogorin.
„Câinele-ghid este esenţial pentru un nevăzător în primul rând pentru că are capacitatea de a te duce în siguranţă de la punctul A la punctul B, de a te feri de obstacole la nivelul capului, de a căuta treceri de pietoni, scări, de a te scoate dintr-o încăpere. Aceşti câini-ghid nu sunt periculoşi, câinii-ghid nu latră decât în medie o dată – de două ori pe an şi el nu trebuie să deranjeze în niciun fel. Dacă eu trebuie să stau 8 ore undeva, singurul lucru pe care îi este permis să-l facă este să doarmă”, a explicat Paul Bogorin.
„Câinele meu ghid, Tina, mă ajută să fiu independentă, ocoleşte obstacole, caută locuri, mă ajută să găsesc uşa. Toleranţa dumneavoastră şi instituţiile publice, în general, ne-ar facilita accesul la cât mai multe informaţii şi în cât mai multe locuri. Eu îmi doresc să colaborăm şi sper ca pe viitor să pun o piatră de temelie la integrarea nevăzătorilor în societatea românească”, a spus Larisa Nechita în cadrul Colegiului Prefectural Sibiu.
Potrivit legii nr.448/ 2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, intrată în vigoare în anul 2008, la art.64, alin.5 se specifică următoarele: „Câinele-ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport.
