Circulaţia rutieră pe Valea Oltului s-a închis, pentru o lună, pe timpul zilei, începând din 8 iulie, pentru lucrări la autostrada Sibiu – Piteşti. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunţat mai multe rute ocolitoare pe unde e redirecţionat traficul pe perioada închiderii circulaţiei pe DN7 Valea Oltului, pe sectorul cuprins între km 242+600 şi km 250+000. Pe timpul nopții, traficul e permis între orele 20.00-6.00.
Decizia de a face lucrările de defrişare în zona Văii Oltului în timpul verii a fost luată deoarece, potrivit autorităților, se poate lucra timp de 14 ore pe zi, în condiţiile în care astfel de lucrări în pădure, pe munţi, la 70-100 de metri deasupra carosabilului, nu pot fi făcute pe parcursul nopţii. Până la sfârșitul lunii iulie vor fi tăiați aproximativ 20.000 de copaci.
În toată această perioadă, se poate circula până aproape de ieșirea / intrarea nordică în Defileul Oltului, adică pe porțiunea cuprinsă între Călimănești – Vâlcea și Lazaret – Sibiu. Tronsonul închis pe timpul zilei, de 8 kilometri, este cuprins între Lazaret și Boița, ambele în județul Sibiu.
Un drum care străbate istoria
Era cunoscută ca „Autostrada Antichității” sau marele Drum Roman ori Calea lui Traian din Dacia, fiindcă pe aici s-a circulat neîntrerupt timp de mai bine de aproape 2000 de ani. Însă puţină lume ştie, totodată, că DN 7 sau Valea Oltului, drumul care leagă Călimăneştiul de Turnu Roşu, a fost prima lucrare de infrastructură de amploare construită în ţările româneşti. Până la realizarea acestui drum, calea de acces, calea comercianţilor şi tranzitul dintre Transilvania şi regat se făcea pe actualul DN 7D, Câineni – Perişani – Curtea de Argeş, drumul romanilor, cel care are cele mai multe castre, care au făcut parte din linia de fortificaţii Limes Alutan.
Drumul avea o dublă funcție, militar-strategică și comercială, fapt ce a impus construirea cetății romane de apărare Arutela, ale cărei ruine se văd și astăzi, lângă Mănăstirea Turnu. Pe acest drum se transporta sarea, scoasă din minele transilvane, până la Dunăre, iar apoi până la Marea Neagră.
„Vitejia lui Traian s-a oprit aici”
Reconfigurarea și modernizarea Văii Carolina e legată de cucerirea Olteniei de către Imperiul Habsburgic. Deși această perioadă nu este consemnată în manualele de istorie a României, pentru Oltenia a însemnat o eră scurtă, dar foarte interesantă. Și aceasta, pentru că ocupația austriacă a implicat trupe staționate pe teritoriul Olteniei, cu toate neajunsurile aduse de această situație, dar totodată și realizarea unor reforme și, în special, lucrări de infrastructură pe care voievodul de la București nu le-ar fi realizat probabil niciodată.
Cea dintâi grijă a guvernului Austriei, după cucerirea Olteniei, în anul 1718, a fost de a stabili căi de comunicație care să lege Transilvania (Dacia Alpestră) cu Oltenia (Dacia de Mijloc).
Astfel, după încheierea păcii de la Passarowitz (1718) între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, Sublima Portă a cedat cele 5 județe, care formau Valahia Mică (Oltenia). Trupele Regelui Carol al VI-lea ocupau Oltenia deja din 1717, însă oficializarea ocupației a avut loc abia un an mai târziu. Încă din timpul acestei ocupații au fost luate măsuri pentru a se lega Transilvania cu noua provincie cucerită. În acest scop, Prințul Eugene de Savoia, comandantul trupelor austriece din Oltenia, a fost însărcinat cu construcția unei șosele de la Turnu Roșu până la Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a înlesni transporturile militare și comerciale dintre Transilvania și Valahia Mică.
Construirea actualului drum din Valea Oltului s-a făcut cu sprijinul secret al boierimii din Oltenia şi înainte de intrarea oficială a Olteniei sub stăpânirea austriacă, deoarece din 1717 drumul a primit numele împăratului Carol al VI-lea, anume Via Carolina. El asigura transportul comercial şi militar pentru vehiculele pe patru roţi. Spre deosebire de drumul antic roman însă, care se afla în stânga Oltului, Via Carolina a fost construit pe malul drept, unde se află și astăzi.
Același prinț Eugene de Savoia a dispus curățarea albiei Oltului de stâncile care împiedicau transportul de materiale pe apă. De menționat că, în lipsa căilor ferate, lemnul, o resursă foarte importantă în acea vreme, era transportat prin intermediul plutașilor. Acele stânci din albia Oltului împiedicau însă transportul pe calea apelor. Construcția acestui drum a costat în total 60.000 florini, o sumă considerabilă pentru acele vremuri, justificată însă de dificultățile întâmpinate în timp ce se încerca a se învinge stâncoasa resistență a Carpaților și capriciile furiose ale Oltului.
Șoseaua începea de la Turnu Roșu (unde era granița dintre Oltenia și Transilvania) și mergea până la Bogdănești (localitate aflată la jumătatea drumului dintre Călimănești și Râmnicu Vâlcea). La Turnu Roșu, a fost săpată în piatră următoarea inscripție: „Haec Via In Dacia Aperta est, Anno MDCCXVII”. În traducere, inscripția spune: „Acest drum din Dacia este deschis Anul 1717”. Drumul a fost numit Via Carolina sau Drumul lui Carol, în cinstea Împăratului austriac Carol al VI-lea.
Drumul ce mergea pe marginea Oltului a fost considerat în acele vremuri o lucrare extraordinară, fiind comparat cu faimoasele construcții romane. Așa cum vom vedea mai jos și inscripția din lăsată de austrieci în localitatea Câineni, situată pe acest drum, spunea „chiar vitejia lui Traian s-a oprit aici”.
„Popore scăpate de munți și fericite prin supunere”
Acest drum a fost identificat de Dr. M. Gaster, care a trimis din Londra „Societăței Geografice Române”, undeva prin anii 90 ai secolului XIX, niște notițe privitoare la România, culese dintr-un manuscris aflat în custodia British Museum. Astfel, între planșele interesante pentru geografia Țării Românești, se afla una de aproape un metru, în care era ilustrat cursul râului Olt, de la ieșirea lui din Transilvania (Turnu Roșu), până aproape de Râmnicu Vâlcea, drum de 8 ceasuri cu trăsura. Desigur, era vorba de aceeași „Via Carolina”.
În apropiere de satul Câineni, sus în stânca munților, potrivit adevărul.ro, se afla încrustată o lespede mare de marmură albă, pe care era săpată o inscripție în latină sub armele imperiale. Pe lângă acestă stâncă trecea în vremurile ocupației austriece drumul; mai târziu, în timpul domniei lui Stirbey-Vodă, se pare că această porțiune a fost refăcută, cu această ocazie drumul fiind coborât. De atunci inscripția nu a mai fost vizibilă trecătorilor, fiind mult mai sus decât șoseaua:
Iată ce spunea inscripția, transliterată din latină și copiată de D. N. V. Pipirescu, învățător în Comuna Câineni în 1883, chiar de pe piatra originală: „Oprește-te, călătorule! Unde natura poruncește să te oprești și vitejia lui Trajan s-a oprit. Aici, sub auspiciile lui Carol al VI-a, Imperatorului, într-adever August, supusă fiind Dacia Ripensă printr’un scurt resbel, însă prin mare vitejie, fiind Eugeniu general, locțiitorul Cesarului, un drum de trăsuri, lung de 11 ceasuri a fost deschis, după ce stâncile au fost sfărâmate și rostogolite și după ce Alpii au fost nivelați și uniți printr’un pod, pentru ca țara Alpestră (Transilvania) să fie unită prin comunicațiuni mutuale cu țara de mijloc (Oltenia). Cu acesta lucrare s’a sârguit Ștefan Comte de Steinville, delegat și președinte în ambele Dacii, fiind architect Frederic Schwanicius. Ceea prin providenția Cesarului pentru binele obștesc, prin o slujbă credinciosă, a pus acest monument nepieritor pentru posteritatea recunoscătore. Acum remâi sănătos și adu-ți aminte că prin virtutea lui Carol nu remâne nici drum nefăcut, care Imperator nu când sfarămă Alpii, învinge rîurile, termină răsboiul și anexează la Imperiu aceste popore scăpate de munți și fericite prin supunere. Acesta este Calea Carolina. MDCCVII”.
Din păcate, inscripția nu a fost copiată foarte corect, lipsind litere din text. De asemenea, anul menționat în inscripție este 1707, deși drumul știm că a fost inaugurat în 1717.
Lucrări de infrastructură de o asemenea amploare nu au mai avut loc o perioadă lungă de timp în acea zonă. Deși Valea Oltului este una dintre puținele zone de trecere între Valahia și Transilvania, nordul județului nu a mai beneficiat de lucrări de infrastructură de o asemenea amploare decât atunci când a fost construită calea ferată.
Media zilnică de circulație pe Valea Oltului, 46.000 de mașini
În secolul XX, drumul a continuat să fie modernizat, iar traficul rutier a devenit tot mai intens. A fost asfaltat înainte de Al Doilea Război Mondial și, deși mai păstra unele porțiuni doar pietruite, în anii ‘50 era considerat unul dintre cele mai bune drumuri din România, potrivit unor informări din arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații a SUA. După război, a fost asfaltat pe întreaga sa distanță, de peste 100 de kilometri, între Sibiu și Râmnicu Vâlcea.
Conform datelor de trafic prezentate de Ministerul Transporturilor, pe sectorul cuprins între Râmnicu Vâlcea și Veștem al DN7, media zilnică variază între 23.118 vehicule etalon și 63.353 vehicule etalon. În ultimii cinci ani, în medie, traficul pe DN 7 a crescut, anual, cu aproximativ 7 %. Lunile cele mai circulate sunt iulie și august, iar ianuarie e cea mai lejeră perioadă de tranzit.
Autostrada A1 Sibiu – Pitești își croiește făgașul
Lucrările de defrișare de pe Valea Oltului fac parte din componenta de proiectare a Autostrăzii A1 Sibiu – Piteşti care ar urma să aibă o lungime de peste 122 de km și este împărțită în 5 secțiuni. Această autostradă va lega centrul şi vestul României de reţeaua europeană de autostrăzi, fiind o parte importantă a Coridorului 4 Paneuropean.
Secțiunea 2, cea la care se lucrează acum, este cea mai dificilă porțiune pentru că presupune realizarea a șapte tuneluri și va avea o lungime de 31 km.
Primul tronson finalizat de pe autostrada A1 Sibiu – Pitești a fost deschis în decembrie 2022, iar următorul lot – tronsonul Pitești-Curtea de Argeș – ar putea fi deschis circulației chiar de anul acesta.
Conform Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în primele trei zile de la demararea lucrărilor, echipele care se ocupă de defrișări au avansat cu 510 m pe cele 8 zone ale versantului. Până în acest moment a fost defrișată peste 20% din suprafața de pădure din zona critică a viitoarei autostrăzi. Constructorul lotului 2 al autostrăzii Sibiu – Pitești trebuie să defrișeze aproximativ 10 ha de pădure aflată în zonele critice și să asigure traseele necesare proiectării și execuției.
