Am fost la Rugionoasa, pentru a mă documenta la fața locului
Ruginoasa este o localitate din Moldova, cunoscută în mai toată România după obiceiul bătăii cu bâtele între mascați. Mulți dintre noi cred că violența între oamenii cu măști este pe bune. Din Sibiu lucrurile mi s-au părut și mie așa, după cele văzute la televizor, dar aparențele sunt înșelătoare de foarte multe ori.
Așa că am luat țara la pas și am dat o fugă spre localitatea cu pricina. Acolo am dat de primarul comunei, om de viață și muncitor, cum îl laudă localnicii. Acesta m-a îndrumat să stau de vorbă cu Cristina Ioana Axinia, referentul cultural al comunei.
Aceasta mi-a povestit de unde pleacă aceste tradiții. ”Datinile de Anul Nou încep cu două-trei zile înainte de 31 decembrie, imediat după Crăciun. Atunci tinerii, adică băieții neînsurați, se adună la casa unuia dintre ei și își confecționează măștile pentru faimoasa ciondănelă de dimineața zilei de Anul Nou. Ei spun că se bat Anul Vechi cu Anul Nou, cel din urmă învingând de fiecare dată. Toate spiritele rele sunt alungate prin aceasta’’, ne spune referentul cultural.
Bătaia de la Ruginoasa, prin bâte sau cuvinte?
Până în 1968 toată ciondăneala asta a fost cu harapnicele, adică cu niște bice foarte mari din frânghie. Costumele erau formate din bonzi groase, iar măștile aveau o cască de fier, pe lângă pieile de oaie. Ruginoasa a fost linia I a frontului, iar multe căști au fost găsite în urma războiului.
”Eu copil fiind, în Ajun de anul Nou, mergeam la vecina mea și stăteam și mă uitam cum veneau peste 30 de tineri din sat îmbrăcați în costume. Gazda pregătea mâncăruri, gâște la cuptor, pâine, sarmale, era o veselie și o voie bună. După încăierarea de dimineață, la oră două, de regulă, tinerii care s-au confruntat pleacă acasă și își fac apariția Caprele, Cerbii, Nunțile Căldărărești sau Malanca.
Aceasta din urmă este o formație din 25 de căldărari, cu măști și haine foarte colorate, ei erau conduși de-un bulibașă, organizându-i printr-un fluier. Toate reprezentațiile se adună pe toloaca satului, unde se rostea și o urătură satirizând primarul. Iar la ora 3 fix toate trupele pleacă la colindat de la un capăt de sat la altul. Ei mergeau în special la fetele de măritat’’, ne zice Cristina Ioana Axinia.
Mulți au înțeles greșit bătaia, chiar au vrut să o interzică, dar nu o vor putea niciodată interzice, pentru că tradiția a rămas întipărită în conștiița oamenilor. Mulți antropologi și etnografi au încercat să găsească originile acestei bătăi, iar două teorii ar fi următoarele, după spusele referentului culural:
”O poveste spune despre Costache Sturza, ce a fost ctitorul bisericii din Ruginoasa, că s-a căsătorit a doua oară cu Marghiolița, o frumoasă tânără care a mai fost căsătorită și ea la rându-i de două ori. După nunta cu Sturza s-a dat în dragoste cu Roznovanu din Iași, ca să o scape de ochii dulci ai boierului, soțul Marghioliței a adus-o la Ruginoasa, cu tot cu băiatul lui cel mare, Alexandru. În preajma sărbătorilor Roznovanu a venit să o fure cu o ceată de arnăuți. Au fost lupte atunci, țiganii de la noi au ieșit să-și apere stăpâna, aici a murit și băiatul lui Costache Sturza.
O altă teorie spune că pe când era Cuza în exil, moșia era arendată și deși erau convenții prin care sătenii să-și primească partea după munca depusă fiecare. Dar trecea anul și sătenii nu primeau nimic. La un moment dat, sătuli de batjocoră, la un 31 decembrie dimineața, aceștia și au pus măști în cap și s-au dus și l-au bătut pe moșier. De atunci în fiecare an mergeau și-i băteau pe moșieri”.
În zilele noastre bătaia este amicală, nu se știe care cu cine e. Este un adevărat spectacol atunci când vin trupele de mascați dansând pe muzica fanfarei. Vin oameni din toată țara să vadă spectacolul. Acum aproximativ 20 de ani Ruginoasa a luat locul doi la un concurs de măști din Veneția.
