Pe parcursul lunii mai, sibienii pot vizita expoziţia de sculptură semnată de artistul Călin Baciu, găzduită de Galeria de Artă Sibiu a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Cele aproape 30 de exponate redau pasiunea sculptorului pentru exemplarele cabaline. Totodată, iubitorii de artă pot admira şi câteva imagini inedite, realizate de autor cu cai verzi pe pereţi, la propriu.
„M-am dedicat sculpturii pentru că aşa am simţit că pot respira mai bine, că mi se oxigenează creierul mai bine. Caii mi se potrivesc. Bunicul mă lua cu el în căruţă, când mergea la doamnele din sat. Cât lipsea, ocupat cu treburile lui, admiram calul, îl mângâiam, eu eram o mogâldeaţă de om, el era mai mare decât orice poveste. În mintea mea erau în acelaşi timp o mulţume de cai despre care aveam să aflu mai târziu. Cum ari fi: calul fără nume al lui Richatd al III-lea – pentru care şi-ar fi dat regatul; Rosinanta lui Don Quijote ori calul senator al lui Caligula – Incitatus; Catalan şi Voitiş ai lui Ştefan cel Mare; Bolivar – calul de munte al lui O’Henrz; Bucefal al lui Alexandru cel Mare; armăsarul Copenhaga – al lui Thomas Grosvenor; Vizir ori Marego – ai lui Napoleon; iapa eroină decorată – Sargent Reckles; Breazu – al lui Mihai Viteazu; Bator – calul de mare ajutor al încrâncenatei Fefeleaga. Dar şi calul troian – uriaşul purtător de soldaţi ucigători în pântec, calul înaripat al lui Făt-Frumos, calul Bălan al popii din copilăria lui Ion Creangă… Sau cel mai înțelept dintre centauri, atipicul Chiron – perfecţiunea umană şi animală unită, fructul reușit din îmbinarea binelui cu răul, ying-yangul bestiei îmbâlnzite”, îşi motivează alegerea temei expoziţiei sculptorul sibian Călin Baciu.
Lucrări fără titlu
La vernisajul expoziţiei, desfăşurat zilele trecute, au vorbit despre omul şi sculptorul Călin Baciu prietenii apropiaţi, cum ar fi actorul şi scriitorul Emil Cătălin Neghină, sculptorul Eugen Petri şi Florin Viorel, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Sibiu. I-au fost alături colegii de breaslă, dar şi un public tânăr numeros, reprezentat de elevii Liceului de Artă Sibiu. „Nu dau titluri lucrărilor, titlurile nu sunt pentru mine. Sculptura e o poezie aparte, a-i da un titlul a ca şi cum i-ai limita registrul înţelegerilor posibile”, a spus artistul. Totodată, acesta a menționat: „caii se lasă dresaţi de oameni din bândeţe, de drag, din dorinţa de a însănătoşi ambientul, de a face echilibru între marile nemulţumiri şi marile posibile realizări”.
