Periplu eminescian

Statui, busturi, plăci comemora­tive şi cărţi din biblioteci seculare purtând semnături autografe; ha­nuri şi locuri de popas, inscripţii pe monumente funerare cu nume de Eminovici în cimitirul satului făgărăşan Vad; case memoriale precum cea a profesorului Aron Pumnul din Cuciulata de lângă Hoghiz şi Rupea, fotografii-docu­ment îngălbenite de vremurile de mult trecute expuse în casa-muzeu a familiei poetului Octavian Goga din Răşinarii Mărginimii Sibiului. Toate aceste dragi amintiri le găsim „presărate” de-a lungul multor itinerarii transilvane străbătute cu pasul, fie de poetul adolescent Mihai Eminescu, fie de strămoşii lui dinspre tată din ţara Bârsei, ca şi de unii dintre fraţii săi ajunşi la studii înalte în Sibiu. Însă cea mai timpurie şi lungă călătorie a sa datează din vara înspre toamna anului 1866. Ea începe în trecătoarea dintre Moldova şi Transilvania-Tulgheş-Corbu-Borsec-Topliţa Română şi coboară pe firul văilor Mureşului şi ale Târnavei Mici, cu popasuri ceva mai lungi de odihnă şi de documentare la Deda, Reghin, Târgu-Mureş, Târnăveni şi Blaj. Pentru el Blajul reprezenta „reduta spirituală” a neamului românesc, cu vestita sa „ªcoală Ardeleană” şi cu legendara „Câmpie a Libertăţii” de la 1848, amintind de înălţătoarele fapte ale unor cărturari revoluţionari precum Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu. Privind din „Dealul Blajului” întinderea de şesuri şi de dealuri, străjuite de cur­gerea la vale a Mureşului şi a Târnavelor, tânărul de numai 16 ani va exclama: „Te salut din inimă Romă mică. Îţi mulţumesc Dumnezeule că m-ai ajutat s-o pot vedea”, Blaj 1866. Mihai Eminescu 1850-1889. Alte itinerarii eminesciene transilvane vor trece, câţiva ani la rând, prin Alba Iulia, Sibiu şi prin unele sate ale Mărginimii sale, popasurile fiind pomenite şi consemnate în documente şi în alte înscri­suri literar-filosofice ale unor cărturari, precum scriitorul Ion Slavici, enciclopedistul Corneliu Diaconovici şi „Gânditorul din Păltiniş”, filosoful Constantin Noica. El este cel care, la 15 ianuarie 1985, împreună cu Aurel Cioran-fratele filosofului Emil Cioran, dona Bibliotecii ASTRA un întreg set de fotocopii din manuscrisele „Caietelor Eminesciene”. Însoţind unele trupe de teatru, în calitate de sufleor, tânărul Eminescu va poposi şi în Răşinarii odihnei veşnice a celui dintâi Mitropolit Ortodox al Ardealului, cărturarul-patriot Andrei ªaguna. Este aşezarea care îi va da, ceva mai târziu, scrisului şi culturii româneşti pe poetul Octavian Goga şi pe filosoful Emil Cioran. Aici, în casa bunicilor lui Octavian Goga a găsit loc de sălaş pentru o zi şi o noapte. Călăuza tocmită de preotul Bratu îl va conduce, în taină, prin trecătoarea Cârţişoara-Vama Cucului-Bâlea, pentru a trece peste Munţii Carpaţi în ţara Românească. Întâmplarea de atunci, din casa familiei preotului răşinărean, este consemnată într-o fotografie-do­cument ca şi în amintirile scrise ale Aureliei, pe acea vreme o micuţă fetiţă care i-a cedat locul său preferat de dormit, de deasupra cuptorului sobei, tânărului oaspete. Dacă vizitaţi casa memorială a familiei Goga, simpaticii ei custozi – actriţa Ilinca Tomoroveanu, nepoata poetului dinspre mamă, şi soţul ei, actorul Traian Stănescu, vă vor purta pe firul nesfârşit al amintirilor dragi! Ioan Vulcan-Agniţeanu