În sâmbăta Floriilor, în Mărginimea Sibiului au loc mai multe obiceiuri anuale. În Săliște, pe 4 aprilie, de la ora 15 se întâlnesc elevi, cadre didactice și preoți la școala de lângă Biserica Mare. Ei pornesc să adune sălcii, apoi străbat orașul în procesiune, în timp ce cântă Versul Floriilor de Picu Pătruţ. Ramurile de salcie sunt lăsate la Biserica Mare, unde sunt sfințite și oferite în Duminica Floriilor.
Pe Valea Hârtibaciului, în satele Alţâna, Coveş, Retiş, Movile, în Sâmbăta lui Lazăr se face pomenirea morților, oamenii duc sălcii la cimitir și le depun pe morminte, după ce acestea au fost curățate, urmând apoi un parastas comun de pomenire a morților. Seara, sălciile sunt sfințite, iar apoi așezate la icoane. De Duminica Floriilor, oamenii primesc o ramură de salcie, o păstrează pe parcursul slujbei și merg cu ea acasă. Aici, o depun lângă icoane, unde o păstrează până anul viitor.
În Ţara Oltului, comuna Cârţa, de Sâmbăta lui Lazăr se face parastasul comun de pomenire a morţilor, în biserică, fără ca oamenii să mai ducă salcii la morminte. În Duminica Floriilor, desfăşurarea obiceiului e similară celei de pe Valea Hârtibaciului, iar credinţele legate de puterea salciilor, anume că alungă vremea grea, sunt aceleaşi.
Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor, Lăzărelul, Moşii de Florii) este sâmbăta de dinainte de Duminica Floriilor şi este dedicată unui străvechi zeu al vegetaţiei numit, sub influenţa creştinismului, Lazăr sau Lăzărică. În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Iisus, înfăptuită în Betania. Duminica Floriilor este ultima duminică din postul Paştelui când toată lumea merge la biserică și primește ramuri de salcie sfinţite de preoţi. Aceste ramuri de salcie au înlocuit ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au întâmpinat pe Iisus Hristos.
Publicitate
