Alexandrina Hristov: Cânt despre multe lucruri, dar iubirea este cea mai importantă

În agitaţia serii de 1 decembrie, un concert cât o cutie muzicală cu sunete de pop acustic şi poveşti basarabene fermecate şi-a găsit loc la Oldies Pub. Artista Alexandrina Hristov, născută la Chişinău, de cinci ani învăluie spectrul muzicii alternative româneşti cu vocea ei caldă, precisă şi nepământean de frumoasă. Melodiile ei, „Printre flori”, „Maria” sau „Fata care merge pe jos”, dar şi picturile ei cu femei între inocenţă şi senzualitate, o transformă într-una dintre cele mai speciale prezenţe artistice ale momentului. Alexandrina a mai cântat la Sibiu, vara trecută, la Muzeul Labirint în Piaţa Mare. Ce o inspiră şi ce iubeşte cel mai mult la România aflaţi din interviul următor. Reporter: Ai un stil foarte special şi poetic de a te prezenta pe scenă. Unde îţi găseşti inspiraţia? Alexandrina Hristov: Părinţii mei mi-au întipărit libertatea de a mă exprima, m-au educat în deplină libertate. Mi-au dat voie să fac orice şi întotdeauna era perfect ce făceam. Acesta a fost un punct forte al educaţiei mele. Iar ca inspiraţie, tot mă inspiră, iubirea, viaţa, trăirile, emoţiile, oamenii. Rep.: În prezent lucrezi la noul album, „Alexandrina”. Cu ce diferă de primul album, „Om de lut”? A. H.: O să conţină în jur de 20 de piese, unele orchestrate cu trupa, altele cântate la pian şi voce. O să conţină atât piese noi, cât şi piese foarte vechi, care nu au fost incluse pe primul album, cel de debut. E puţin îmbogăţit faţă de celălalt. Oricum, nu mă îndepărtez de ceea ce cunosc deja cei care mă ascultă, sunt tot eu acolo. Rep.: În legătură cu primul album, spuneai că eşti oarecum nemulţumită de unele piese. La ce te refereai? A. H.: Piesele au fost înregistrate în condiţii proaste, pe o clapă mică de trei octave, fără pedală şi sunau foarte brut. De aceea eram nemulţumită, că nu mă repezintă de fapt. Eu sunt o perfecţionistă în ale sunetului, ţin foarte mult ca vocea şi pianul să sune cristalin. ţin la sunet foarte mult pentru că el transmite tot. Rep.: Cel mai adesea cânţi despre iubire. Cum arată iubirea pe care o aşezi în versurile şi melodiile tale? A. H.: E suficient să asculţi piesele şi înţelegi tot. Muzica nu se explică, ea se simte, trec prin tine toate mesajele, cuvintele, suntele. Iar cum înţelegi, atâta înţelegi. Nu e doar iubire în piese, sunt şi copii, casa, mama, femeile puternice care mă inspiră. Cânt despre multe lucruri, dar iubirea este cea mai importantă putere, cea care mă mişcă şi mă face să trăiesc şi să fiu eu. Rep.: După o zi proastă sau dacă ceva nu-ţi iese aşa cum ţi-ai dori, ce te motivează să mergi mai departe? A. H.: Copilul meu, fetiţa mea dulce, Valentina. Muzica e oricum în mine, nu mă părăseşte niciodată. Chiar dacă nu cânt, în mintea mea fredonez tot timpul ceva. Practic, lucrez non-stop la piese Rep.: Care sunt diferenţele pe care le simţi între viaţa din Republica Moldova şi cea din România? A. H.: Totul e diferit. Sunt din 2005 în România şi m-am maturizat în şase ani de zile. Ne schimbăm în fiecare zi. A contat şi faptul că mi-am schimbat ţara, dar asta ţine de propria evoluţie, de creşterea mea personală. În ceea ce priveşte oamenii, eu nu fac diferenţa între români şi moldoveni. Rep: Ce îţi place la România? A. H.: Publicul meu pe care îl ador şi simt că e o iubire reciprocă. Bio: Alexandrina Hristov s-a născut în data de 5 mai, 1978, la Chişinău. A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale. În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut primele sale apariţii într-o serie de concerte la Cafe Deko din Bucureşti. Primul album al Alexandrinei se numeşte „Om de lut şi a fost lansat pe 9 aprilie 2009. Are o fetiţă de 13 ani, Valentina. Ioana Mălău