Articol de Anca Sârghie
Când urcam la Sibiu în avion, luând drumul Americii, mă urmărea gândul că primul popas la Chicago va fi doar de 3 zile, pentru că viața culturală a românilor în frumoasa metropolă americană este anodină, din lipsa unui promotor, atât de necesar în ideea de a entuziasma comunitatea pentru actul artistic. Știam exact cum trebuie să arate acest om, după ce la New York fusesem invitată de prin 2006 și până la pandemia de covid din 2019 de către preotul și profesorul universitar Theodor Damian la anualele manifestări din luna ianuarie consacrate poetului național Mihai Eminescu și Unirii Principatelor Române. Și evenimentele de la New York s-au desfășurat fără prihană 30 de ediții, în care trăirea patriotică a participanților a depășit toate așteptările mele, ca oaspete de onoare sosit din țară.
Tot de un om care sfințește locul este vorba când evoci Săptămâna Culturii Române, organizată anual la început de iulie în acel rai pe pământ, numit Câmpul Românesc de la Hamilton, Canada, care nu s-ar realiza fără conlucrarea poetului preot Dumitru Ichim cu ing. Dumitru Răchitan. Arcul admirației mele față de diasporenii noștri de mare cinste românească i-a cuprins și pe profesorii Sebastian Doreanu și Simona Sîrghie, organizatorii Cenaclului Românesc „Mircea Eliade” din Denver Colorado, care pornind din anii pandemiei de covid până acum au realizat prin zoom 55 de reuniuni literare, una mai interesantă ca alta, și pe inginerul scriitor Alex Cetățeanu, care la Cenaclul internațional „Destine literare” din Montreal a organizat prin zoom, în exact aceeași perioadă 70 de întâlniri cu teme curajoase și incitante de cultură românească.
Între prietenii de departe. Și de aproape…
Dar în Chicago ce români s-au afirmat? Nu cunosc niciunul, îmi spuneam coborând din avion în Aeroportul internațional Chicago O’Hara. Da, în 3 zile voi revedea centrul, cu Willis Tower, cel de 527 m și 108 etaje. Mă voi plimba prin Millennium Park, mă voi opri la Buckingham Fontaine și voi vedea vreun muzeu. Ba, voi intra și în biblioteci universitare sau publice. Nu-mi aminteam cum se numește structura aceea de oțel ca un ou uriaș, închipuind o sămânță de mazăre, una „mirabilă” cum ar spune Blaga, din piața centrală, în care ne-am oglindit la ultima vizită turistică, dar voi dori să o revăd.
Ei bine, la poarta 5 a aeroportului m-a întâmpinat doamna Lori Pânzariu, care m-a înștiințat că va trebui să stau cel puțin 17 zile la Chicago, ca să poată programa toate reuniunile unde voi fi invitată. Surpriză! Copleșitoare surpriză, una care răstoarnă toate zvonurile cu care venisem blindată. Așadar, voi avea la Chicago o vizită literară, nu una turistică.
Doamna Silvia Trușcă, veche cunoștință a mea la Sibiu, stabilită de aproape 20 de ani la Chicago, mi-a oferit găzduire în apartamentul ei de la etajul 10 al unui bloc din Ravenswood, de la ferestrele căruia se poate admira panorama de 180 grade a orașului. Downtown-ul cu zgârie nori mi-a părut la o aruncătură de băț, iar deasupra lui, linia verde a lacului Michigan, care rivalizează ca suprafață cu Marea Neagră, ne îmbie cu plimbările cele mai iubite de localnici. Este o toamnă frumoasă la Chicago și vântul ne amintește în răstimpuri de ce Chicago are renumele de „The Windy City”. De acum, toamna mușcă harnic din verdele verii, iar spectacolul multicolor al parcurilor metropolei este o desfătare în sine. Scopul esențial al vizitei mele aici, de data aceasta este unul literar.
Biserica „Naşterea Domnului”
La Biserica „Nașterea Domnului” din Chicago am participat în 19 octombrie 2025 la slujba duminicală. Am intrat în noua biserică înaltă și spațioasă, edificată după ultima mea vizită, când preotul Ioan Lupescu îmi arătase țărușii puși pentru un nou local. Edificarea durase câțiva ani buni, dar eforturile preoților și ale enoriașilor nu au fost zadarnice, întrucât în anii 2012 şi 2013, s-a ridicat noua clădire, punându-se cupolele şi acoperişul. S-au instalat aerul condiţionat şi ţevile pentru apă. Lucrările au continuat în anul 2014, reluate în 2015, fiind duse până la capăt, cu ornarea murală provizoriu-definitivă.
Merită amintit faptul că pentru a promova adevărata literatură română, în anul 1992, prof. dr. Gheorghe Rădulescu a înfiinţat cercul cultural „Mihai Eminescu“, care a funcţionat mulţi ani pe lângă Biserica „Naşterea Domnului”. Exemplul lui nu trebuie uitat, pentru că și în prezent ar fi binevenită o asemenea activitate pentru copii și pentru tineri. În anul 2001, Î.P.S. Arhiepiscopul Nathaniel i-a numit pe pr. loan Lupescu, venit de la Sibiu, ca preot asistent, iar pe pr. Nicolae Izbașa ca preot ataşat la Biserica „Naşterea Domnului”.
Visul american
Am punctat aceste momente istorice, ca să-mi fac înțeleasă emoția și încântarea de a vedea în 19 octombrie 2025 minunata biserică nouă, unde, după slujba religioasă, pr. Geani Ilie Nemeș a invitat lumea în sala socială, ca să-mi asculte cuvântul. Am evocat pe cei 4 frați ai tatălui meu, originar din Țara Făgărașului, unde la începutul secolului al XX-lea s-a dus o adevărată politică de convingere a oamenilor dornici de prosperitate să plece în America. Unul singur dintre frații tatălui a revenit în satul Sâmbăta de Jos, unde și-a ridicat cu banii aduși din America o casă temeinică și a trăit până la 96 de ani.
Dintre ceilalți trei, americanizați, doar mătușa mea, Istina Gălbincea, a revenit din Ohio, unde s-a stabilit în Warren Ohio în sat într-o vizită făcută în anul 1964 și de atunci mi-a îndulcit studenția cu frumoase toalete vestimentare și tot ea mi-a făcut cadou de nuntă lenjeria, din care mai am unele piese chiar și în prezent. Am numit-o pe mătușa Istina a doua mamă a mea. Din anul 2001 America a devenit o realitate direct familială, pentru că cei doi băieți ai mei au luat pieptiș America, stabilindu-se unul la Denver Colorado, în vecinătatea Munților Stâncoși, și celălalt la Marile Lacuri, aproape de Detroit.
Rodul descinderilor mele timp de un sfert de secol în Lumea Nouă sunt trilogia America visului românesc, 2017, 2019, 2020 și două cărți de interviuri, simbolic intitulate Fascinația adevărului și Fascinația artei, 2023, cel din urmă fiind tradus în limba engleză, sub titlul The Fascination of Art. Romanian-American Dialogues în 2025 la aceeași editură Limes, la care am publicat originalele. Cu această traducere am sosit în S.U.A. și am prezentat-o publicului aflat în sală. A doua carte a mea adusă din România este Lucian Blaga, profesor și mentor, 2024, în care, bazându-mă pe documente noi, inedite, am demonstrat importanța majoră pe care marele poet, dramaturg și filosof o dădea profesoratului, conceput ca o verigă necesară în transmiterea gândirii sale spre tinerele generații.
Cele 14 capitole ale volumului sunt o lecție de istorie literară, ce îmbogățește cunoștințele cititorilor cu date inedite despre activitatea Universității clujene și din biografia blagiană. Publicul mi-a urmărit prezentarea într-o liniște desăvârșită, dovedindu-mi că erau interesați de cele prezentate. A urmat o sesiune de autografe, pe care le-am pus pe exemplarele cerute de participanți. În săptămâna care a urmat nu mică mi-a fost bucuria de a afla că niște doamne care cumpăraseră volumul țineau să-mi transmită telefonic că îl citesc și că ele apreciază că „este o carte extraordinară”. Am renunțat la modestie, ca să le răspund sincer că după cât am trudit la acest text, pot spera că el este bogat în date interesante.
Cu Mihai Eminescu în America
Un moment pe care l-aș aprecia drept crucial a fost invitația făcută de domnul Consul General al României la Chicago, Lucian Ilie Stănică, la sediul instituției din 737 North Michigan Ave. Chicago, IL 6061, unde discuția agreabilă pe care am purtat-o timp de o oră și jumătate, a avut ca subiect esențial proiectul de a realiza în comunitatea românilor din frumoasa metropolă americană a unui simpozion Mihai Eminescu la mijloc de ianuarie 2026.
Am decis pe loc că merită să preiau responsabilitatea organizării unui asemenea eveniment științific și artistic, un experiment menit să îmbogățească viața culturală a românilor urbei. Sarcina cea mai dificilă este invitarea unor eminescologi din România, care prin zoom vor dezvolta teme ale cercetării lor, urmând ca în ziua de duminică, 18 ianuarie 2026, să se organizeze la o biserică românească o slujbă de pomenire a marelui Poet, moment sacru urmat de un recital de poezie și de muzică susținut atât de interpreți adulți, cât și copii și tineri români din urbe. Am simțit că recentele mele cărți, dăruite domnului Consul, i-au produs o reală curiozitate.
Rememorări
A doua întâlnire cu publicul la Chicago a fost în 26 octombrie 2025 la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, unde atmosfera era cu totul alta, în primul rând din cauza copiilor, mult mai numeroși, lăsându-ți impresia că sunt o puzderie, de toate vârstele, dar frumos educați să nu deranjeze ritualul religios. Întâmplarea a făcut ca la sărbătoarea Sfântului Dumitru, izvorâtorul de Mir, sfântul locaș avea trei musafiri, respectiv pe preotul Aurel Sas din Visconsin, autor al unei Trilogii a predicii de pe munte a Domnului, publicate în 2023, un călugăr român de la Muntele Athos, care a miruit credincioșii cu o bucățică din lemnul desprins de pe crucea lui Hristos.
La momentul potrivit, preotul paroh Vasile Mureșan m-a anunțat și pe mine, făcându-mi un scurt CV, anunțând prezentarea de carte ce va urma în sala socială după slujba liturgică. Când am fost invitată să vorbesc, luând microfonul m-am gândit ca legătura mea cu America să o trec și prin anii socialismului când, la un moment dat tatăl meu a fost chemat la Securitatea din Sibiu cu toate scrisorile primite de la frații lui din America. Cu o diabolică răbdare, securiștii au ascultat pe tatăl meu care a citit scrisoare după scrisoare, rând de rând, dovedind fără putință de tăgadă că nu exista în acele texte nicio formă de atac la adresa socialismului românesc. Mama cu noi, cei trei copii, aștepta la poarta Securității, înspăimântată de posibilitatea ca tata să fie arestat și dus la Canalul Dunărea-Marea Neagră.
Audiența a durat o jumătate de zi și tata s-a apărat convingător, așa că a fost eliberat cu o condiție, să nu mai scrie vreodată fraților lui americani. Promisiunea aceasta a fost ținută mai bine de 10 ani. El nu a mai scris niciodată în America, dar eu prin 1962 am simțit o oarecare destindere ideologică și mi-am luat cutezanța să scriu mătușii mele Istina din Warren Ohio, convingând-o să vină în vizită la Sibiu și, desigur, în satul ei de obârșie, Sâmbăta de Jos. Ca studentă la Filologie, am observat că mătușa mea, plecată în America cu 50 de ani în urmă, vorbea românește exact în graiul ardelenesc de la începutul secolului a XX-lea. Ea conservase o formă arhaică a limbii române, neînregistrând progresul pe care acest idiom îl făcuse timp de o jumătate de secol. Am prezentat cele două cărți recente ale mele și am dat apoi autografe pe exemplarele solicitate de participanți.
„Pentru simpozionul Eminescu din 17 și 18 ianuarie 2026 ar merita să revin la Chicago”
Proiectul unui simpozion Eminescu cere pricepere și stăruință. L-am vizitat azi, 29 octombrie 2025 în suburbiile metropolei pe dl prof. Cristian Bălan de la Glen Ellyn, cunoscându-i întreaga familie, una rasată intelectual. Mi-a dăruit un braț de cărți cu poezii originale, cu piesele lui de teatru, cu scenariul său de film Geniu sublim, referitor la Eminescu, cu proză religioasă. Am reținut sub titlul Ecoul darurilor, scos în 2019 la editura Stef din Iasi cu interviuri și recenzii la cărțile lui Cristian Bălan.
Întâlnirea cu doamna Cătălina Stoenescu Sidea la cafeneaua Misericordia a prilejuit un dialog prietenesc pe teme literare și nu mai puțin un schimb de cărți. Eu i-am adus Fascinția adevărului, apărută la Limes în 2023 și Fascinația artei, tipărită concomitent la aceeași editură, unde am publicat în 2025 și traducerea The Fascinațion of Art. Romania-American Dialogues. La rându-mi, am primit volumul Mirajul fericirii de Walker Percy, una dintre cele două cărți traduse de Cătălina Sidea din engleză în română. În antreul restaurantului mi-a atras atenția un panou înalt cu angajații care aveau diferite handicapuri psihomotorii. Faptul în sine este demn de toată admirația, căci în SUA cetățenii cu handicapuri psihomotorii au șanse să găsească posturi lucrative, ce pot să le asigure un trai decent.
Balul recoltei, organizat de Romanian Cultural Center Chicago, prin persoana directorului Daniel Feraru, la 1 noiembrie 2025, în sala Bisericii greco-catolice române Apostolii Petru și Pavel din str. Fullerton din Chicago, și-a exprimat specificul numai prin decorul meselor din sala restaurantului, unde nimeni nu a găsit de cuviință să rostească măcar o poezie pe tema toamnei cu belșugul ei tradițional.
Prezentarea mea, ca scriitoarea sosită din țară, a fost anunțată de directorul Daniel Feraru, iar povestea cărții Lucian Blaga, profesor și mentor a fost răsplătită cu o „Diplomă de apreciere”. În organizarea petrecerii cu totul alte targeturi au fost atinse, respectiv mâncare bine preparată, muzică antrenantă, care să întrețină o atmosferă veselă, cu antren la dans. Grupul muzical format din Ion Ardeleanu din California și soții Vasile Ceterașul și Amalia Ursu și-au făcut datoria, antrenând la dans toată suflarea. S-a dansat și s-a cântat. Oful dorului de patria-mumă își căuta aleanul în sufletele românilor prezenți. Răspunsul la neliniștile lor l-au găsit tot turnat în versuri: „Mult mă-ntreabă inima/ Ce țară-i America./Taci inimă, că ți-oi spune/ America-i altă lume.” Lumea s-a veselit și s-a întreținut cu prietenie până spre dimineață.
Tot la Chicago, în ziua următoare am fost invitată la un baby shower într-o familie de români bogați, unde doamna Anamaria Bocancea așteaptă al cincilea copilaș, un băiețel, drept care toate ținutele invitatelor trebuia să aibă culoare albastră. Cartea mea Lucian Blaga, profesor și mentor a fost socotită un dar frumos. Până în 8 decembrie 2025, când fost stabilită nașterea, s-ar putea găsi timp spre a o citi.
Am plecat din Chicago mulțumită să fi pătruns în cu totul alte comunități decât cunoscusem în vizitele mele anterioare. Pentru simpozionul Eminescu din 17 și 18 ianuarie 2026 ar merita să revin la Chicago.
Foto: Consulul General al României la Chicago, domnul Lucian Ilie Stănică,
bucuros să primească vizita celor două sibience.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
