Președintele Fotoclubului „Orizont”, Radu Stănese A.FIAP, așteaptă artiștii fotografi din Sibiu, amatori sau profesioniști, interesați să devină membri ai acestui club, pentru a înțelege mai bine condițiile și miza saloanelor internaționale de artă fotografică. În urma unor vituperări superflue ce i-au fost adresate în spațiul public sibian, domnia sa consideră necesare unele precizări cu privire la funcția și la titlul internațional pe care le deține. Denigrarea unor asemenea ranguri onorifice, promovate și decernate de cea mai prestigioasă organizație mondială de profil, riscă să afecteze imaginea Sibiului cultural, cu rezultate remarcabile în competițiile internaționale de artă fotografică.
Nu toți înțeleg că o fotografie artistică este altceva decât o fotografie bună. Cum vor fi în măsură să facă această distincție tinerii fotografi sibieni?
Știu că arta nu este la îndemâna oricui. Așa a fost și va fi mereu. Eseista americană Flannery O’Connor spunea: „Arta nu se supune niciodată dorinței de a fi democratică; nu este pentru oricine; este numai pentru cei care vor să treacă prin eforturile necesare de-a o înțelege.”
Am cu atât mai puțin asemenea așteptări de la ignoranți/hateri, adică de la cei ce urăsc fără a se informa (pentru că tocmai ignoranța le alimentează ura), respectiv de la cei ce se ascund în spatele anonimatului online pentru a sluji intereselor oculte ale unor personaje certate cu deontologia. Dar sunt o fire tolerantă și regret frustrările concitadinilor, motiv pentru care nu ripostez și nu răspund la provocări sterile. Dimpotrivă, doresc să aduc în atenția publicului sibian interesat câteva principii ce stau la baza organizației pe care o conduc vremelnic. Fotoclubul „Orizont” este deschis tuturor artiștilor fotografi din Sibiu, ce doresc să dezvolte o carieră sau să obțină o notorietate internațională în acest domeniu. Adresa noastră este www.orizontfoto.ro. Pepiniera și „rampa de lansare” a talentelor autohtone autentice sunt reprezentate de evenimentul central al activității Fotoclubului „Orizont”: Salonul Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu, care va ajunge anul acesta la cea de-a 20-a ediție. Adresa este www.sibiuphoto.ro.
În 1982, părinții fondatori ai Fotoclubului „Orizont”, Gheorghe Lăzăroiu E.FIAP și Fred Nuss A.FIAP, alături de numeroși colegi, au inițiat prima ediție internațională a salonului sibian. De atunci, mulți artiști fotografi din burgul nostru au reușit să atingă peste hotare performanțe nebănuite nici chiar de ei.
Azi, nume precum Dan Șușa și Jeno Major sunt pe cale de a obține titlul A.FIAP (Artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică), urmând același traseu competițional.
La rândul meu, cele peste 500 de recunoașteri obținute la saloane internaționale de artă fotografică din 37 de țări, de pe 5 continente, alături de zeci de premii, printre care medalii de aur FIAP și PSA (Photographic Society of America), au depășit copios condițiile necesare obținerii rangului E.FIAP (Excelență a Federației Internaționale de Artă Fotografică). Titlul îmi va fi decernat în cursul anului viitor, întrucât protocolul de înregistrare, verificare și conferire presupune o procedură laborioasă. Renumite saloane precum cele de la New York – SUA, Auckland – Noua Zeelandă, Lisabona – Portugalia, Cape Town – Africa de Sud, Davos – Elveția, Calcutta – India, Dublin – Irlanda, Sant Just Desvern – Spania, Colline del Chianti – Italia, Nicosia – Cipru, Baden-Württemberg – Germania, Belgrad – Serbia ș.a. au considerat lucrările mele demne de a fi premiate.
Așadar, există un sistem internațional de promovare a valorilor artistice, și acesta menține Sibiul pe harta mondială a fotografiei. Ar fi o pierdere și un paradox suspect ca tocmai criteriile confirmate pe întregul mapamond să nu fie recunoscute și în orașul nostru. Ce interese meschine ar putea să conteste o asemenea grilă globală de evaluare, și de ce?
Prefer ca întrebarea să rămână retorică, deocamdată. Însă un fapt este limpede: două medalii nu sunt suficiente pentru a obține un titlu onorific internațional, cu atât mai puțin pentru a prelua brandul salonului. Apropo, de curând, s-a impus și condiția deținerii unui asemenea rang în cazul prezidării unui salon internațional de artă fotografică.
Vreau să fiu bine înțeles: nu țin câtuși de puțin la funcția de președinte al fotoclubului sau al salonului internațional, dar vreau să predau „ștafeta” celui mai bun dintre tinerii artiști fotografi. Este o obligație de onoare. Acesta trebuie să dea dovadă de valoare artistică și de viziune managerială în domeniul fotografiei internaționale, iar asemenea calități nu pot fi evaluate decât în mod concret și constant. Majoritatea membrilor fotoclubului va decide. E foarte simplu și cât se poate de transparent.
Cât de important este ca artistul să descopere genul fotografic propriu?
Pe lângă genul reprezentativ, este esențial ca artistul să identifice un stil specific, o manieră personală în surprinderea imaginii, întrucât simpla șansă de a fi acolo când se întâmplă ceva deosebit nu oferă nimănui statutul permanent de fotoreporter, cu atât mai puțin de artist fotograf. O reușită trebuie urmată de alta la fel de puternică, ori, preferabil, superioară.
În ceea ce mă privește, practic de 40 de ani foto – grafia – cum numesc eu prelucrarea grafică a imaginii foto. Cratima are menirea de a face distincția între sursa obiectivă (lumina – foto) și cea subiectivă (imaginația – fantasma/grafia), în exprimarea mea vizuală. Deși sunt ontic opuse, ambele mă reprezintă. Și așa se întâmplă de când există fotografia. Toți artiștii au intervenit în fotografiile lor într-un fel sau altul, ori prin procedeul de sub- sau supraexpunere, ori prin modul de developare și de fixare, ori prin retuș. Doar novicii și nocivii vor să reducă fotografierea la un simplu „clac”. Fotografierea a fost și va rămâne un proces, nu doar un gest reflex.
După apariția programelor de procesare computerizată a fotografiei, m-am mutat din laboratorul analogic în cel digital, folosind aceleași instrumente, dar cu enormul avantaj al reversibilității. Lumina fotografică trece în chip magic din real în virtual. „Nici un mare artist nu vede vreodată lucrurile așa cum sunt în realitate. Dacă ar face așa ceva, ar înceta să fie artist”, sublinia Oscar Wilde. Ca dovadă, cele mai premiate fotografii din portofoliul meu FIAP sunt realizate cu această tehnică. Nudurile și autoportretele grotești mi-au adus medalii de la prestigioase expoziții internaționale. Salonul de la Trierenberg, Austria, – cel mai mare eveniment fotografic din lume – mi-a solicitat, la începutul anului, dreptul de a expune cu vânzare nuduri medaliate cu aur la această grandioasă manifestare artistică.
Deși genul favorit al competițiile internaționale în era globalizării a ajuns, firesc, fotografia de călătorie (travel photography), experimentele mele ce trec de veșminte și cuvinte impresionează în continuare juriile din întreaga lume. Remarc că nudurile încep să-mi fie apreciate, în mod surprinzător, inclusiv la saloane din țări islamice. Prin urmare, efectul globalizării se face simțit printr-o permeabilizare a mentalităților cutural-religioase la criterii estetice general acceptate. Ar fi regretabil ca artiștii fotografi sibieni să rămână tributari unui provincialism anacronic doar pentru că azi asistăm la acest trend de-a urâ orbește, de-a nu recunoaște ceea ce este evident pentru tot restul lumii.
Ce le transmiteți haterilor care nu sunt capabili să recunoască autoritatea FIAP în arta fotografică și care nu-și pot depăși condiția de calomniator?
Iubiți hateri, faceți parte din retorica mea vizuală dintodeauna. Ura voastră gratuită oferă un sens iterativ fotografiilor mele: securiștii comuniști au încercat să le cenzureze, voi încercați să le suprimați. Nicio diferență! Înseamnă că răscolesc aceiași demoni, dar cu alte chipuri.
Nu cred în exorcizări estetice, însă autoportretul grotesc ce însoțește acest articol evocă menirea apotropaică a garguiului. Printre altele, foto – grafiile mele au efectul de-a scandaliza, de-a oripila, de-a demasca ipocriții și ignoranții din toate regimurile. Acestea nu urmăresc vreo asanare morală utopică, ci invită la un moment de reflecție asupra disonanțelor cognitive ce ne joacă feste zi de zi: suntem europeni, dar nu suportăm libertatea de exprimare nici atunci când poartă girul celui mai important for european.
Vă apreciez, artiști și hateri, deopotrivă. Pe unii la propriu, pe alții la figurat, vă aștept la Orizont!
Publicitate
