ASTRA Film pentru cei mici

Încă de la primele ore ale di­mineţii în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor s-au adunat zeci de copii, veniţi cu mic cu mare să vadă filmele realizate special pentru ei de ASTRA Film Festival (AFF). Rânduri, rânduri, grupaţi pe clase, în mare parte veniţi de la şcolile din judeţ, cei mici au umplut sala mare a Casei de Cultură. Însoţiţi de învăţători sau de părinţi, micuţii s-au arătat extrem de interesaţi. Pentru a se recunoaşte între ei, în îmbulzeala creată la intrare, unele învăţătoare au ţinut în mână o foaie de hârtie cu numărul şcolii din care făceau parte. Dimineţile în Maroc „Dimineţile lumii” (Les petits ma­tins du monde) a fost program­ul de filme documentare pregătit pen­­tru ei în fiecare zi de luni până mier­curi. AFF 2009 s-a gândit să ofere un program de documentare pen­tru copii în premieră în Româ­nia. Micii spectatori şi-au ocupat locurile şi au fost invitaţi să viziteze alte „planete”, din ţări precum Maroc, Cambogia şi India pentru a afla mai multe despre vieţile copiilor de aceeaşi vârstă cu ei. Elevii de şcoală primară au fost anunţaţi dinainte că, după vizionarea filmelor vor trebui să deseneze ce au văzut. „Bine aţi venit în AïT Melloul, în împrejurimile Agadirului, la 20 de kilometri de centrul oraşului, unde locuieşte familia Isserrarne. Să descoperim dimineaţa Aichei, de 10 ani”, a răsunat în întreaga sală începutul primului film documentar despre Maroc. La prima oră a dimineţii mama Aichei îi unge fetei părul cu ulei de argan, ştiut fiind faptul că acesta este bogat în vitamina E. Ora 7 este ora de rugăciune, urmată de coacerea pâinii, o pâine specială făcută dintr-un aluat asemănător unei clătite mai groase şi micul dejun de la care nu lipseşte ceaiul de mentă, băutura specifică a marocanilor. Bucătăria marocană păstrează influenţe arabe, turceşti sau evreieşti. Marocul este recunoscut pentru varietatea producţiei agricole. În continuarea filmului micuţa fetiţă îmbracă halatul alb, care este obligatoriu în şcoli, şi se îndreaptă spre şcoală. Vuietul de aplauze nu se opreşte la finalul filmului. „Cel mai mult mi-a atras atenţia sărăcia în care trăiesc copiii”, a mărturisit Alin, de la ªcoala nr. 21 din Sibiu. Cambogia Urmează al doilea film, de data aceasta despre dimineţile din Cambogia. În micile pauze dintre filme elevii devin gălăgioşi, dar următoarea peliculă le captează din nou in­teresul. Filmuleţul prezintă Prek Toalul, satul situat la malul lacului Tonle Sap în centrul ţării, cel mai mare lac al Asiei de Sud-Est. Într-un univers lacustru, trăieşte familia Sothea. De astă dată copiii descoperă dimineaţa Linei, o fetiţă de 8 ani, şi a surorii ei mai mari Chaliha, de 13 ani. Puii cambo­gieni învaţă de mici să înoate, date fiind casele pe apă în care trăiesc. La micul dejun fetele primesc ouă fierte, orez şi creveţi, toate preparate într-un butoiaş de tablă încălzit. Căţelul Linei stârneşte în sală hohote de râs. Printre crocodilii crescuţi în ţarc, fiecare localnic manevrează o barcă, mijlocul lor de transport care-i ajută la pescuit, principala sursă de hrană în oraş. Pielea crocodililor este vândută firmelor de lux şi constituie pentru cambogieni un venit în plus. „Mă mir cum de nu le este frică de crocodili copiilor din Cambogia. Am văzut cum îi hrăneau”, poves­teşte Florian, de la ªcoala nr. 21. Totodată locuitorii folosesc peste 70 de metode de a prinde peşte. O altă sursă de hrană sunt gră­dinile acvatice de orez plutitor. Un învăţător în Cambogia are aproape 400 de elevi la o singură clasă. „Căţelul Linei a fost cel mai amuzant din tot filmul”, a exclamat Ioana Maria, una dintre elevele prezente în sală. India Rishikesh este următoarea re­giune, aflat la poalele Munţilor Himalaya, unde elevii sunt invita­ţi să poposească. Aici, locuitorii sunt foarte credincioşi, iar pen­tru fami­lia Négi, ziua începe în­­totdeauna cu o rugăciune. Dimineaţa celor doi copii, Ishita, de 8 ani şi Sahil, de 4 ani este noua descoperire pe care copiii o vor face. În această regiune se crede că văile adăpostesc zei şi zeiţe. Cricketul este sport naţional, iar masajul ayurveda este, de asemenea, o tradiţie în India. La orice pas pe podul care traversează Gangele maimuţele fură mâncarea din mâinile indienilor. Imaginile declanşează o nouă avalanşă de râsete în sală. Luminile se aprind, semn că programul s-a încheiat. Ideea de a împărţi bucuria vizionării celor 10 filme despre copii pentru copii s-a dovedit un adevărat succes. „Aţi văzut în ce sărăcie trăiau copiii ăia?! Credeam că doar la noi este sărăcie. Dar la ei e mai rău…”, discuta Maria, o elevă de 8 ani, cu două prietene, în timp ce părăseau sala. Georgeta Mândrean