Căluşari de Poplaca

Sunt copii şi adolescenţi ca oricare alţii, care, în aparenţă, nu se deosebesc cu nimic de restul tinerilor de vârsta lor. Sunt elevi care îşi găsesc timp să se ocupe de şcoală, să descopere jocuri online sau să asculte cele mai noi melodii de la Lady Gaga. Secretul lor special este că ştiu să joace unul dintre cele mai vechi şi mai iubite dansuri populare româneşti. Căluşarii din Poplaca iubesc tradiţiile din bătrâni iar pasiunea lor nu e una forţată, se vede bine. După o absenţă de câţiva ani, Ansamblul Dumbrăviţa s-a întors pe scena festivalurilor de dansuri populare. „Ne-au lipsit muzicanţii, dar acum avem o echipă de profesionişti”, spune Viţa Surdu, coordonatoarea grupului. Dansând pe sunete puţin non-conformiste – de clarinet, saxofon şi acordeon, formaţia de căluşari a reuşit să obţină locul I la ,,Festivalul naţional al căluşului românesc” desfăşurat în luna iunie la Slatina. Pentru poplăceni acestea sunt veşti excelente, ce le garantează faptul că obiceiul lor străvechi e pe mâini bune. Ani buni de dans Dansul căluşarilor e un obicei foarte vechi în Poplaca. În anii ’60 o formaţie din cei mai buni dansatori ai comunei a fost înfiinţată pentru un concurs între satele Mărginimii. „Înainte de Revoluţie însă, obiceiul s-a pierdut. Am reînfiinţat formaţia în anul 1995, cu puşti de clasa a II-a pe atunci”, spune Viţa Surdu, fostă învăţătoare a şcolii din localitate. Aceiaşi puşti, bărbaţi în toată firea acum, dar şi alte generaţii noi de copii-căluşari, dansează astăzi pe Târnoveana, un joc specific poplăcean. „Sunt 21 de copii şi 14 adulţi cu vârste cuprinse între 5 şi 50 de ani”, explică Viţa Surdu, coordonatoarea grupului. Vătaful căluşerilor şi unul dintre cei mai vechi dansatori ai ansamblului este Claudiu Bădilă (foto). Băiatul joacă de 13 ani şi spune că cea mai importantă calitate a unui căluşar bun este plăcerea dansului. „De mic mergeam cu vărul meu la repetiţiile băieţilor mai mari. Am rămas impresionat de felul în care jucau şi de energia pe care o transmiteau”, spune tânărul elev al Liceului Agricol din Sibiu. Muzica din Arte Căluşarii din Poplaca au unele dintre cele mai neobişnuite instrumente muzicale, folosite pentru acompanierea dansului. Clarinetul şi saxofonul au fost aduse în formaţia de muzicanţi de Petru Budiu şi Daniel Duşa, elevi ai Liceului de Arte din Sibiu. „ªtiam că există o problemă cu muzica, de aceea l-am rugat pe colegul meu să ne ajute”, spune Petre Budiu, care cântă de 7 ani la clarinet. „Acum mai avem nevoie de o vioară care să redea sunetele scurte şi clare”, adaugă băiatul, originar din Poplaca. Adi Cocoşel şi Vasile Popa sunt cei doi acordeonişti care completează echipa de muzicanţi a Ansamblului Dumbrăviţa. Fete în tribune Băieţii care cântă şi dansează la diferitele festivaluri locale sau naţionale au mereu lângă ei o echipă numeroasă de fete originare din Poplaca. Îmbrăcate la rândul lor în costume tradiţionale, ele susţin ansamblul comunei în competiţii şi participă la majoritatea repetiţiilor căluşarilor. „Ne place faptul că putem socializa. Înainte să fie obiceiul acesta, nu prea vorbeam între noi. Acum ne întâlnim cu toţi tinerii din Poplaca, dansăm, glumim”, spune Paula Bădiu, una dintre susţinătoarele căluşerilor. Căluşarii, de la daci la domni Obiceiul căluşului, a uimit prin măiestria dansului şi a costumaţiei, fiind cunoscut încă din Evul Mediu ca un obicei distinctiv al românilor. Costumul căluşarilor din Poplaca se remarcă prin mănuşile albe purtate de către aceştia. Dansul, despre care se crede că are un rol tămăduitor, se juca în mod special în săptămâna dinaintea Rusaliilor, în mai multe părţi ale ţării. Numele său vine de la cel al unui zeu cabalin denumit în tradiţia populară a dacilor Căluş, Căluţ sau Călucean. În trecut căluşarii erau membrii extrem de respectaţi ai comunităţilor. Puterea lor, exercitată prin dans, era respectată de toţi sătenii. Odată ales, vătaful era considerat cel mai bun dansator, recunoscut şi temut ca personaj sacru, el având o putere magică asupra căluşarilor. Alexandra Ion Cristea