Îmi este drag să mă plimb prin satele transilvănene, în cautarea celor mai frumoase biserici, tradiții, străzi, oameni, conace și castele cu istorii captivante, numai bune de povestit. Satul Hosman de pe Valea Hârtibaciului este unul dintre cele mai frumoase din regiune, un sat autentic cu case unite, așezate de-o parte și de alta a drumului, cu porți înalte asemănătoare unor vechi fortificații.
Satul aflat la aproximativ 30 km de Sibiu, în comuna Nochrich, a fost atestat documentar în anul 1319 iar în vechile înscrisuri apare sub diverse denumiri: Holzmenia, Holzmengen, Holcsmang. Numele acestei așezări, “holz” care înseamnă “lemn” și “mangi”, “mulțime”, se poate traduce prin “grămada de lemne”, făcând referire la dealurile împădurite care înconjoară satul. Acesta este amplasat în mijlocul naturii, într-un cadru mirific iar în depărtare, Munții Făgăraș se arata în zilele senine, conturând un peisaj de poveste.
Deși am trecut prin Hosman în repetate rânduri, doar acum am avut răgaz să îl descopăr și tare mult mi-a plăcut ce am găsit aici. M-a încântat liniștea de pe străzi, panorama asupra satului văzuta de pe dealul care găzuiește biserica fortificată și poveștile oamenilor cu care am interacționat.
Biserica evanghelică fortificată, închinată Sfântului Pavel, a fost construită în secolul al XIII-lea, în stil romanic și figureaza pe lista monumentelor istorice. De-a lungul timpului, ea a suferit modificări, în secolul al XV-lea și mai târziu între secolele XV-XVIII, fiindu-i adăugate două rânduri de ziduri fortificate, turnuri și bastioane. Deși a trecut prin multe atacuri, ea a rezistat în timp diverșilor prădători. Însuși Vlad Tepeș a trecut pe aici, în anul 1479 când a incendiat Hosmanul.
Scările care urcă înspre portalul vestic al bisericii, te conduc către un lăcaș de cult extrem de bine îngrijit, cu o curte perfect aranjată. Intrarea în biserica este frumos decorată cu simboluri reprezentând himere, lilieci și capete de oameni. Se zice că acest interesant portal a fost realizat de meșteri din Viena, după modelul Catedralei Sfântului Ștefan, aflată în centrul capitalei Austriei.
Turnul de poarta mai are și acum sistemul de închidere inițial iar în interior, biserica păstrează o veche orgă, încă funcțională. Cimitirul săsesc, micul muzeu amenajat dincolo de zidurile fortificate, biserica cu vechi însemne și priveliștea asupra satului descoperită de pe scările care urcă către poarta de acces, sunt câteva din motivele pentru care merita să ajungeți la Hosman.
Pentru a vizita biserica este necesar să sunați la numărul afișat la intrare. Când am ajuns eu, doamna Maria, o persoană care confirmă vorba din popor “omul sfințește locul”, ne-a deschis poarta. Tare mult m-au încântat poveștile dânsei care cu toată bunăvoința mi-a povestit istoria locului. Tot de la ea am aflat că în sat mai locuiesc doar două familii de sași însă vara, întreaga comunitate se reunește. Sașii se întorc în Hosman pe timp de vară la casele pe care le iubesc atât de mult iar satul este învăluit într-o atmosferă de sărbatoare. În această perioadă, în biserica evanghelică se oficiază slujbe religioase iar în curte se organizează evenimente.
În casa parohială au fost amenajate de către Centrul European pentru Întâlnirea Tineretului, 21 de locuri de dormit, o bucătărie, o sală de mese, o săla pentru seminarii și un birou. Centrul de tineret funcționeaza din 1997, cu scopul de a încuraja contactele ecumenice și interetnice între tinerii din Europa
alexandracristian.ro