Ce înseamnă ,,autentic”?

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Cine: Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” Ce: Expoziţia „Culorile Africii” Unde: Subsolul Casei Hermes Când: 5 mai-10 iulie 2011, 10:00-18:00 Statuete, ţesături, piepteni, păpuşi din rafie, animale sculptate în lemn şi malahit, instrumente pentru divinaţie şi măşti rituale însoţite de fotografii, toate acestea vor să conducă vizitatorul spre arta şi tradiţia unuia dintre cele mai fierbinţi locuri de pe Glob, bazinul fluviului Congo din Africa Centrală, chiar pe ecuator. Deşi era o zonă vestită în Evul Mediu pentru meşteşugul prelucrării cuprului şi fierului, expoziţia de la Muzeul „Franz Binder” pare că vrea să arate, la prima vedere, urmele civilizaţiilor mai vechi, majoritatea exponatelor fiind din lemn. Colecţia africană a muzeului s-a constituit în 2009, când au fost achiziţionate 57 de obiecte de la Ana Daniela Mayaya, proprietara magazinului Africa Art din Iaşi. În 2010, aceasta a donat încă 70 de obiecte şi imagini documentare muzeului sibian. Prin expoziţia actuală, colecţia e prezentată pentru prima oară publicului. Obiectele reprezentând nouă grupuri etnic-culturale, bembe, luba, songe, kuba, chokwe, pende, yaka, teke şi kongo, nu sunt antichităţi, ele sunt făcute de meşteşugari africani contemporani, excepţie făcând doar câteva dintre ele. Prin urmare, nu putem şti cât de mult respectă arta tradiţională, până unde ţine tradiţia şi unde începe comercialul, unde se termină obiectul de cult şi unde începe suvenirul pentru turişti. Doamna Maria Bozan, curator al expoziţiei şi şef al Secţiei de etnografie universală, se întreabă, în textul de prezentare, ce înseamnă un obiect „autentic”, neatins de influenţe. Pe de o parte, ne spune că „se cunoaşte tendinţa relativ generală, bine definită, a artizanilor africani de a gravita în jurul modelelor arhetipale”, iar pe de altă parte, ne spune „Nu negăm faptul că pot apărea diferenţe de grad între reprezentările plastice vechi şi cele ale zilelor noastre”. Suntem îndemnaţi apoi să considerăm mai importantă experienţa vizuală şi emoţia întâlnirii cu obiectul „aşa cum este el”. Nu ne rămâne decât să aşteptăm zilele în care muzeul va trimite specialişti etnografi care să studieze în amănunt obiceiurile populaţiilor din Africa, încheind parteneriate cu alte muzee, pentru a organiza în colaborare expoziţii cu obiecte despre care să ştim sigur că reprezintă tradiţia şi credinţele locului respectiv, mai degrabă decât să cumpere obiecte africane artizanale de la un magazin din România. Mihai Curtean