Lumea satului tradițional românesc este bogată în tradiții și obiceiuri cu semnificații ce s-au îndepărtat de omul modern. Mirela Crețu, director managementul colecțiilor la Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu, ne-a împărtășit câteva dintre tradițiile de Paști, ce includeau ritualuri dar și pedepse.
Până în Joia Mare, femeile, fetele trebuiau să termine de tors cânepa, altfel le așteptau pedepse. Pentru că în acea zi apare Joimărița. Este o reprezentare feminină, una dintre cele mai răzbunătoare din mitologia românească, care pedepsește fetele și femeile care nu au terminat de tors cânepa până în acest moment. De atunci încolo, ritmul vieții va fi altul, vor trebui să intre în muncile câmpului, vor avea alte activități, nu se vor putea ocupa de cele care se practicau iarna.
Joimărița aplica pedepse: ardea mâinile sau părul fetelor
”Joimărița, efectiv pedepsește. Femeile și fetele trebuiau să fie atente, să nu lase oalele cu gura în sus, pentru că Joimărița comunică cu ele și oalele se ridică de pe masă și deschid ușa. Atunci, Joimărița intră și arde mâinile fetelor sau le arde părul, este un personaj care produce dezastre. Este o prezență foarte vie și a persistat foarte mult în conștiința colectivă. Este de fapt un moment punitiv, dacă nu ai terminat ce trebuie până în Joia Mare, vei fi pedepsit.”, spune Mirela Crețu.
În fiecare zi din Săptămână Mare, se făceau anumite lucruri. Se avea grijă ca totul să fie curat, spălat, înnoit, pentru că la Paști începea un nou timp. Bărbații aveau treburile lor în curte, femeile aveau treburile lor în casă. Una dintre copturile rituale din această perioadă este pasca, brânza cu ouă și stafide. Boabele de struguri, stafidele, sunt și ele simboluri ale lui Christos. Forma în care se face pasca este importantă. În unele zone ale țării, ea este rotundă, amintind de giulgiul în care a fost înfășurat Iisus. În alte zone, pasca avea formă dreptunghiulară, forma mormântului în care a fost pus Mântuitorul.
Fetele de măritat sau cele care doreau să anunțe comunitatea că au acest statut, se străduiau să-și termine o cămașă nouă până în noaptea de Înviere. O purtau atunci și apoi la petrecerea de după. În prima sau în a doua zi de Paști, se monta scrânciobul, leagănul. Fetele erau date în leagăn, plata se făcea pe ouă, după care urma petrecerea cu cei din sat. Dacă vremea era rea și era atât de frig că nu puteau să scoată cămășile la Înviere, mergeau cu ele la Înălțare.
