Agricultorii se pregăteau din timp pentru munca câmpului, aşa că nici când venea vorba de cosit lucrurile nu stăteau diferit. Andrei Kadar, originar din Satu Mare şi „adoptat” de Sibiu încă de când a făcut armata, spune că îşi aminteşte cu nostalgie de zilele care începeau la 4 dimineaţa şi se terminau la apusul soarelui, cu coasa în mână.
Bărbatul s-a aflat printre cei 30 de participanţi la atelierul interactiv de cosit, marţi, la Muzeul din Dumbrava Sibiului, şi spune că rememorează anii în care, copil fiind, a descoperit unealta pe care tatăl său o punea bine, în cui, pentru ca cei mici să nu ajungă la ea.
„Pe mine m-a învăţat bunicul să cosesc. Aveam o livadă în care cosea bunicul. Când termina, agăţa coasa pe o creangă ca să nu ajungem noi, copiii, la ea. Şi când dormea la amiază, luam coasa şi îi stricam iarba prin livadă, că nu ştiam să cosesc. Mă băgam ca un iepure pe toată suprafaţa. Când mă prindea, mă certa. Dar mai târziu a văzut că îmi place şi m-a învăţat cum să cosesc corect”, spune Andrei Kadar.
Acesta mărturiseşte că ziua de cosit începea cu o gură de rachiu şi o gustare.
„Pe vremuri, la prima oră de coasă, luai o gură de rachiu, o gustare şi apoi, gata, în câmp! Gazdele veneau pe la ora 10 cu merinde. Se cosea în două etape, respectiv de la 4-5 dimineaţa până pe la 12, şi apoi de la ora 16 iar. Dacă stăteam departe de casă, nu mai mergeam să ne odihnim în patul nostru. Stăteam la umbră, ne ascuţeam coasele, povesteam, mai trăgeam un pui de somn”, povesteşte Andrei Kadar.
Acesta este angajat al Muzeului de aproximativ patru ani şi spune că nu oricine poate cosi: „Trebuie să îţi placă!”.
Coasa cu care a venit în Muzeul ASTRA spune că a terminat-o cu o zi înainte. „Ieri am ascuţit la ea două ore. A trebuit întinsă, că ea vine din fabrică groasă. Am pus-o pe nicovală şi am mers cu un ciocănel, pe linie”, spune Andrei Kadar.
La Muzeu se ocupă de livada cu pomi şi flori, dar şi de curăţenie.
„Eu am lucrat mult în construcţii, dar acum am vrut să mă întorc, cumva, la natură. Şi când munceam în altă parte îmi luam concediu să mă întorc la natură. E o plăcere de-a mea. Din ’77 sunt în Sibiu. Atunci am făcut armata. M-am îndrăgostit apoi. Dar nu de armată, ci de o fată”, adaugă zâmbind.
Atelierul de cosit din Muzeul din Dumbrava Sibiului a făcut parte din programul „Grădină şi Peisaj în Muzeul ASTRA”.
Publicitate
