Cum se aplică tradiţia în mod contemporan

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Expoziţia din holul Casei Artelor a fost anunţată de Muzeul Astra ca fiind una de meşteşuguri tradiţionale româneşti. A fost rezultatul proiectului numit „Training in Contemporary Application of Traditional European Crafts”, adică „Pregătire în aplicarea contemporană a meşteşugurilor europene tradiţionale”, proiect din fonduri europene al unei organizaţii non-profit din Marea Britanie. Scopul proiectului este ca studenţii englezi la facultăţile de arte să înveţe tehnici şi meşteşuguri tradiţionale din diverse ţări europene. Meşterii populari Ana şi Ioana Negoiţă i-au îndrumat pe parcursul a doar trei zile, în care au pictat icoane pe sticlă, au făcut măşti şi obiecte din materiale reciclabile. Să ne înţelegem: meşteşuguri tradiţionale româneşti ori aplicarea „contemporană” a acestora? Probabil că meşteşugurile noastre tradiţionale pot fi aplicate şi atunci când îndoi câteva sârmuliţe şi faci obiecte de purtat la gât sau la mână, cum am văzut pe un panou al expoziţiei, dar acestea nu pot exprima tradiţia românească. Probabil că nici nu şi-au propus aşa ceva, fiind doar o „aplicare” a meşteşugurilor tradiţionale într-un mod contemporan, care ţine de viziunea şi moştenirea culturală a fiecărui student transformat sau nu, pentru trei zile, în artizan. Cam tot aşa s-a întâmplat şi cu măştile, care sunt legate de cultul strămoşilor, de ritualuri ale fertilităţii şi fecundităţii: paiete şi lanţuri aurite combinate cu materiale tradiţionale. Probabil o îmbinare de tradiţie românească şi activism ecologist pentru reciclarea obiectelor respective. E normal ca în zilele noastre să se piardă interesul pentru fertilitatea pământului, pentru că mâncăm legume şi fructe modificate genetic. E firesc ca ritualurile agrare să se transforme în „ritualuri” de reciclare, mentalitatea oamenilor se schimbă. La fel şi credinţele. În cazul icoanelor, studenţii englezi au făcut şi acolo un melanj cultural, reprezentând-o pe Maica Domnului ca „personaj principal” şi încadrată de trandafiri, lucruri întâlnite mai degrabă la catolici decât în icoanele ortodoxe. Dar trăim într-o eră a multiculturalismului, în care fiecare preia elemente de colo şi le pune dincolo, fără să le înţeleagă semnificaţia, aşa că tradiţia în toată complexitatea şi profunzimea ei nu mai interesează pe nimeni. Mihai Curtean