Articol de Daniel Deleanu
Într-un sfârșit de august cu miros de sare și o nostalgie a unei veri ce aproape că a trecut, cocheta localitate 2 Mai din județul Constanța a redevenit epicentrul unei vibrații culturale rare, găzduind Festivalul de Poezie și Muzică Folk — un eveniment care a adus împreună versul, chitara și spiritul viu al literaturii contemporane. Sub cerul — generos cu visul — al litoralului românesc, invitații speciali Ioana Nicolae și Mircea Cărtărescu au transformat o simplă seară de vară într-un moment de grație.
Mircea Cărtărescu a lansat Șapte ani stranii (2018-2014)
Mircea Cărtărescu, figura emblematică a generației ’80, a urcat pe scena festivalului pentru a-și lansa cel mai recent volum din seria jurnalului său: Șapte ani stranii (2018–2014), apărut anul acesta la editura Humanitas. Cu o eleganță reținută și o modestie care îl însoțește ca o a doua piele, Cărtărescu a vorbit despre introspecție, despre timp și despre felul în care literatura devine uneori singura formă de supraviețuire spirituală.
Momentul culminant al serii a fost interviul susținut de Alice Năstase Buciuta, scriitoare, jurnalistă și sufletul revistei Tango, care l-a provocat pe Mircea Cărtărescu la un dialog viu, tandru și plin de miez. Sala — improvizată într-un spațiu cultural local — s-a dovedit neîncăpătoare, iar publicul, format din cititori fideli, tineri visători și iubitori de folk, a ascultat în tăcere, cu emoție vizibilă. Cărtărescu a vorbit nu doar despre jurnal, ci și despre colegii săi de generație, despre literatura ca formă de rezistență și despre traseele sale literare, atât românești cât și nord-americane.
Respirație colectivă, un moment de suspendare a cotidianului
Pe lângă poezie, festivalul a vibrat și în acorduri de chitară. Muzica folk, cu sinceritatea ei dezarmantă, a completat perfect atmosfera. Versurile s-au împletit cu armonii simple, dar pătrunzătoare, iar seara s-a încheiat cu un jam session spontan pe plajă, unde vocile s-au unit într-un cor boem.
Pentru mine, festivalul de la 2 Mai a fost mai mult decât un eveniment cultural — a fost o reîntâlnire cu prietenul meu Mircea, cu care am împărțit, de-a lungul anilor, trasee literare și geografii comune. Ne-am intersectat la festivaluri de poezie din București și Sibiu, în programe de creative writing din S.U.A., și acum, din nou, pe malul Mării Negre. Mircea Cărtărescu rămâne un reper, nu doar prin scrisul său, ci și prin felul în care reușește să adune în jurul lui oameni care cred în puterea cuvântului.
Festivalul de la 2 Mai nu a fost doar o celebrare a poeziei și muzicii, ci și o respirație colectivă, un moment de suspendare a cotidianului. Aici, între valuri și versuri, am simțit din nou că arta poate fi puntea care ne unește — discret, dar definitiv.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
