Florin Piersic, la Sibiu. Despre copilărie, bancurile cu Iohannis şi plimbările cu Ion Besoiu

Ultima zi a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, ce a avut loc în perioada 20 – 24 iunie, a adus un invitat de onoare. Cunoscutul actor Florin Piersic a venit la proiecţia peliculei „Paraşutiştii”, un film care a avut premiera în anul 1972, în România.
Proiecţia din Piaţa Mare, din cadrul TIFF 2018, a umplut scaunele din centrul orașului, publicul ascultând cu interes poveştile savuroase ale actorului.
Florin Piersic spune că se simte legat de oraşul de pe Cibin, copilărind o perioadă pe strada Hecht nr. 2. Pentru el, acele timpuri au fost de pus la suflet şi mărturiseşte că nicicând nu le va da uitării.
„Foarte multe secvenţe din filmele în care am jucat au fost filmate aici, la Sibiu. Nu pot să uit niciodată acest oraş în care am jucat de foarte mult ori. Cine credeţi că a fost spectatorul meu permanent când veneam în turnee cu Teatrul Naţional din Bucureşti? Şi pe atunci nu era nici preşedintele României, nici primarul Sibiului: Iohannis. Am auzit glume spunându-se pe seama noastră. Ştiţi care e culmea răbdării la români? Să îl asculte pe Florin Piersic şi să traducă Iohannis. Dumnealui ştie gluma asta, pentru că am avut ocazia să i-o spun chiar eu. Atunci când a aflat că eu am primit paşaport pentru Republica Moldova şi am fost declarat de preşedintele Moldovei cetăţean al Republicii Moldova, după două zile, Klaus Iohannis, pe care îl iubesc, m-a chemat la Cotroceni alături de Stela Popescu şi ne-a dat unul din cele mai mari premii, Steaua României în grad de Ofiţer. Eu asta nu pot să uit niciodată”, spune Florin Piersic.
În discursul său, a amintit şi despre ultimul concert susţinut la Filarmonica de Stat Sibiu. În cadrul spectacolului, a fost narator în Suita „Peer Gynt”, de Edvard Grieg. „Mi-e drag de dumneavoastră, de Sibiu. Nu demult am avut aici un concert la Filarmonică. Directorului Filarmonicii, vă rog din toată inima, să îi spuneţi că <Florin v-a pomenit cu foarte mult drag şi că a fost unul din spectacolele cele mai frumoase pe care le-a avut aici, la Sibiu, la Filarmonică>. Vă rog să îi transmiteţi şi directorului TNRS că îi îmbrăţişez pe toţi şi Festivalul lor îl iubesc, îl felicit, şi sper că într-o zi, cândva, dacă oi mai apuca, aş vrea să vin la acest Festival cu un recital la care vă invit cu toată dragostea, intitulat <Florin Piersic pur şi simplu>”, a transmis Piersic.
Înainte de proiecţia filmului, actorul a povestit şi de filmările de acum mai bine de patru decenii, în „Paraşutiştii”, în regia lui Dinu Cocea. „Eu sunt acela care în 1971-1972 am fost distribuit în filmul <Haiducii lui Şaptecai>, <Săptămâna nebunilor>, <Zestrea Domniţei Ralu>. Pe cine urmam eu în acest film jucând rolul Haiducului lui Şaptecai? Pe Jimmy Besoiu, un actor pe care l-am iubit. Ultimul meu drum pe aici prin Piaţa asta a fost acum aproape un an, când mă ţinea de braţ şi ne plimbam amândoi şi povesteam. Astăzi poate ne zâmbeşte de undeva dintr-o stea. L-am pomenit pentru că a fost aproape de inima mea. Nu cred că au fost 4-5 filme din cele 49 în care am jucat în care nu mi-a fost partener”, a spus Piersic.
În ”Paraşutiştii”,Florin Piersic a interpretat rolul lui Luncan, un comandant intransigent de la o unitate de paraşutişti.
Peripeții de acum 40 de ani
Pe scena TIFF, actorul şi-a amintit cu nostalgie de colegii de film care s-au ridicat la cer, dar şi de câteva dintre peripeţiile prin care a trecut în filmarea secvenţelor, alături de Grigore Baştan, inventatorul parașutei militare româneşti.
„Într-o zi, după ce filmasem la Bobocu, lângă Buzău, ne-am gândit să ajungem cu toată echipa de filmare la Constanţa. Dragilor,uitaţi-vă la mine. Sper că mă ţin pantalonii şi că de data asta mi-am pus chiloţi de tablă. Ne-am ridicat la 2.000 de metri. Nu mi-am putut imagina că echipa m-a luat în avion ca să mă pună să sar cu paraşuta. Mă copii, vreau să vă spun doar atât. Când am ajuns în avion, îmbrăcat în costumul lui Luncan, Baştan mi-a zis: <Vreau să sari cu paraşuta din avion!>. Am zis: <Care paraşută?> Că nu vedeam niciuna. Zice: ‘Ai o paraşută în spate! Dacă nu se deschide paraşuta, ţii de cârligul ăsta de la piept şi dacă vezi că dacă după zece secunde nu s-a deschis paraşuta, tragi de el şi se deschide a doua paraşută>. Am zis: <Da. Şi dacă nu se deschide nici a doua?>. Spune: <Atunci poţi să uiţi!>. Eu vă dau cuvântul meu de onoare că am avut curaj să fac toate cascadoriile, dar nu îmi place să stau la etaj şi să mă gândesc că aş putea sări de acolo. Copii, s-a rugat Baştan de mine, se tot învârtea avionul deasupra Aeroportului Constanţa, şi mi se spunea să sar. I-am zis lui Baştan: <Cred că e o glumă, nu pot nici să mă apropii de uşa asta>. El tot vorbind cu mine, a prins momentul. Şi acum simt aici piciorul pe care mi l-a dat Baştan. Am zburat din avion. Nu o să vă daţi seama văzând filmul că eu, ieşind din avion, am strigat <Mamaaaaa!>. Nu am avut atunci pantaloni de tablă, dar când am auzit că s-a deschis paraşuta prin aer, mă gândeam că m-am ţăcănit. Nu ştiu dacă vreodată aţi făcut pe dumneavoastră, dar vă sfătuiesc să săriţi cu paraşuta şi dacă nu o să faceţi pe voi, să îmi daţi şi mie un telefon”, a povestit Florin Piersic.
De asemenea, actorul a rememorat şi o ieşire în oraş cu Silviu Stănculescu, colegul lui de platou. „Am hotărât să ieşim într-o sâmbătă în oraş îmbrăcaţi în costumele cu care eram în film, adică eu ofiţer colonel şi el maior. Şi azi mă doare umărul de câte ori am dat din mână, întrucât treceau soldaţi care ne salutau. În centrul Constanţei, intrăm în restaurant. Vedeam fetele că se uită ciudat la noi. A venit una din ele şi a zis că suntem actori, Piersic şi Stănculescu. Am zis: ‘Nu, ne-au mai spus şi alţii că semănăm. Dar noi suntem ofiţeri, am venit de la Aeroportul Kogălniceanu”, îşi aminteşte artistul.
La final, Piersic a declarat că aşteaptă să fie invitat de o televiziune urmărită, pentru a spune: „Atâta lume a fost la Sibiu, la proiecţia filmului <Paraşutiştii>, că nici nu am mai putut ieşi de acolo, era să fiu linşat. Vă port de-a pururi în inima mea. Să vă dea Dumnezeu sănătate şi vă mulţumesc mult că m-aţi ascultat”.