Nunta, un obicei atât de vechi ca timpul însuși, are menirea de a uni două destine și de a pune piatra de temelie a familiei, un concept pe care noi îl prețuim astăzi.
O parte din tradițiile unei nunți sunt păstrate încă din Antichitate, altele au fost adoptate pe parcurs și, cu siguranță, multe se vor naște pe viitor. Există însă ceva ce orice cuplu care decide să facă acest pas și-l dorește: să aibă amintiri de la marele eveniment. Dacă, cu mult timp înainte de a apărea fotografia, cuplurile bogate imortalizau momentul cu ajutorul unui pictor, pe pânză, astăzi mirii aleg locuri din ce în ce mai spectaculoase în care să-și creeze amintirile de nuntă.
Ne-am simțit inspirați și am decis să pornim într-o aventură a fotografiei de nuntă. Am căutat să aflăm cât de greu le era bunicilor noștri să aibă o amintire de la nuntă, cum reușeau să facă părinții noștri pozele pe care astăzi ni le arată cu atâta drag și nostalgie și cât de mult a evoluat fotografia de nuntă astăzi.
Pe 8 februarie, Ioan și Silvia Datcu au împlinit 66 de ani de căsătorie. Au făcut acest pas în ultima lună de iarnă a anului 1951, iar ultima lună a anului 2017 îi găsește tot împreună. Au o singură fotografie de nuntă, pe care au înrămat-o și o țin la loc de cinste, pe unul din pereții casei. Pe vremea aceea erau foarte puțini fotografi, îi găseai greu și erau pretențioși. Nu au reușit să facă o fotografie în ziua nunții. Nu au vrut însă ca acel an să fie uitat, așa că, peste câteva zile de la nuntă, s-au îmbrăcat în straie populare, au tocmit un fotograf și au făcut o poză, tineri și frumoși cum erau. Au trimis apoi fotografia unui „specialist”, într-un alt oraș, care a reușit, atunci în anii ‘50, ceea ce noi numim astăzi photoshop. A îmbrăcat-o pe Silvia în rochie de mireasă, i-a pus coroniță pe cap și un buchet de flori în mână. Așa și-au creat amintirea lor de nuntă.
Dumitru și Raveca Stanciu din Gura Râului, împlinesc, pe 13 februarie, 51 de ani de căsnicie. Ei au reușit să-și facă fotografia în ziua nunții, îmbrăcați în straie populare, senini și emoționați.
Cu toții la studio
Pe Vasile și Paraschiva Albu din Rășinari îi leagă 50 de ani de căsnicie. Nea Vasile povestește că, numai în vara trecută, i-a sărbătorit primarul pe toți cei care au împlinit atâția ani de când sunt împreună.
„Trebuia să țin o cuvântare și am spus că am trei mulțumiri de făcut. Una către domnul primar că ne-a chemat, una lui Dumnezeu că m-a născut și una babei mele, pentru că a stat atâta timp lângă mine”, își amintește nea Vasile.
S-au căsătorit când el avea 25 de ani și ea 20. De la nunta lor au puține poze.
Fotografii erau foarte rari în acea perioadă și nu oricine își permitea să aibă unul sau să meargă la Sibiu. Dar Nea Vasile a avut 9 fini și un prieten fotograf, de la care știe a povesti cum se făceau pozele în urmă cu 40, 50 de ani.
„Prima fotografie, cu primul fin, am făcut-o la Fleicher, în centrul Sibiului. Era vizavi de Împăratul Romanilor, nu știu dacă știți. Era acolo cel mai bun fotograf din Sibiu, iar finii mei erau îmbrăcați românește. Apoi a apărut costumul și papionul. Până prin ‘65 a fost la Sibiu. Mai târziu s-a făcut un studio aici în Rășinari și lucrurile au devenit mai ușoare”, mai spune nea Vasile.
Din câte ne-a povestit, majoritatea nunților din acea perioadă se făceau acasă, cu 40-50 de invitați, câți încăpeau. Erau două șanse să ai fotografii de la nuntă. Fie apelai la fotograful amator, care era Ion Stoica, învățătorul din sat, fie mergeai la studio.
Din câte povestește Nea Vasile nu erau peisaje sau locuri în care mirii să se pozeze. La studio era doar un paravan cu perdele care se trăgeau. Mobilier special pentru astfel de poze să găsea doar în studiorile din marile orase.
„Nu se făceau multe poze. Câteva doar la început și doar cu cei apropiați. Finii cu nașii și apoi cu familia, așa să rămână amintire”, își mai amintește rășinăreanul.
Pe parcurs ce povestea, Nea Vasile devenea tot mai nostalgic: „Mai am doi nepoți. Dacă mai trăiesc cât să le fac nuntă, vreau să o fac ca cele de altădată, nu cu toate fițele de astăzi”.
Fotografii în culori
După anii ‘80, prin amintirile de nuntă apar fotografiile color. Peisajul rămâne static și indicațiile fotografului prețioase, însă mirii nu îndrăznesc să iasă în natură.
„Ne lua fotograful și ne învârtea pe toate părțile. Stați așa, zâmbiți așa, lumina trebuie să bată așa, până era sigur că poza iese bine”, povestește nea Vasile.
Cu cât anii au trecut, cu atât mirii sunt doritori de cât mai multe amintiri. Cât mai mulți nuntați își doresc să apară în poze, iar cadrul depășește, încet-încet, stadiul de studio. În zilele noastre „Albumul de Nuntă” poate fi dus de multe ori la nivel de artă fotografică. Nu se mai respectă neapărat ziua nunții, atunci când timpul mirilor lipsește, pentru că oricum totul se derulează prea repede și, la fel ca în trecut, aleg o altă zi, după sau chiar înainte de nuntă, în care să-și creioneze amintirile, unde vor, cum vor și doar ei doi. Așa au apărut noile trenduri „After Wedding”, „Love the Dress”, „Trash the Dress” sau „Save the Date”.
Fotograful de nuntă Sebastian Sabo spune despre noile tendințe cu privire la fotografia de nuntă: „În mare parte, conceptul unui album foto pleacă de la fotografi. El este cel care își dorește, în primul rând, să iasă poza bună, pentru a-și crea un portofoliu unic. În majoritatea cazurilor, fotograful propune cel puțin două locuri, în funcție și de preferințele mirilor, apoi, de comun acord, se stabilește unul. Îi îndrumăm în funcție de lumină, elemente spectaculoase cum sunt munții, marea, copacii singuratici. Căutăm în general peisaje spectaculoase. Pentru o nună fac aproximativ 2.000 de poze, iar la miri ajung în jur de 1.000 de poze.”
Pe munte
Cătă și Lavi sunt căsătoriți din 2015, iar amintirile lor s-au transformat deja într-o poveste: „Cineva spunea: «Acolo sus, în culcuşul de argint al căldărilor însorite, acolo unde pământul îşi înalţă braţele de piatră spre cer într-o rugă astrală, acolo îţi încarci sufletul…». Nu am fi putut găsi un loc mai potrivit pentru a ne încărca sufletul la început de drum în doi”. Fotografiile au fost făcute după întoarcerea din luna de miere, în drumul spre Păltiniș, în zonă muntoasă.
Pe malul mării
Flavius și Doro căsătoriți tot în 2015 au ales malul lacului Siutghiol pentru fotografiile de nuntă.
„Credeţi în pozele «la minut»? Această şedinţă foto pe care am avut-o a fost un «After Wedding» și are o poveste amuzantă. După 4 zile de nori, vânt şi somn de-amiază pe malul lacului Siutghiol, a cincea zi cerul parcă s-a deschis şi un soare superb s-a arătat la apus zâmbindu-ne printre norii risipiţi. Nu era timp de pierdut. Ne-am trezit, ne-am îmbrăcat cu hainele de mire şi mireasă, un pic de fixativ, un fard rapid şi fuga pe pontonul din spatele hotelului. Rezultatul a fost neaşteptat de plăcut”, povestesc cei doi.
Mirii au fost iubitori şi fotogenici, cu atât mai mult cu cât li se îndeplinea visul de a avea o şedinţă foto la apus, pe litoral. Şi toate acestea „la minut”!
Pe centrul Sibiului
Andrei și Bianca s-au căsătorit în 2015. Ei sunt cei care ne arată că fotografia de nuntă poate fi astăzi și o bataie de cap, care însă, cu siguranță merită.
„Ideile fotografiilor realizate pentru albumul de nuntă reprezintă, de cele mai multe ori, lungi căutări din partea miresei, cel puțin în cazul nostru. Ele rămân imaginea nealterată de timp. Acea amintire pe care știi că o vor vedea copiii, nepoții și poate chiar strănepoții, imaginea noastră ca și cuplu, pe care o dorim a fi perfectă. Așa cum se obișnuiește mai nou, ședința noastră foto a fost realizată după nuntă și a fost una de genul «LOVE the dress» deoarece, din fericire, rochița a rămas intactă așteptând o zi pentru celebra ședința «trash the dress», o ocazie bună pentru mine de a o îmbraca din nou. Locația aleasă de noi a fost centrul Sibiului, o zonă pusă în valoare de muzee, biserici, și străduțe înguste și foarte îngrijite, aici regăsindu-se și câteva terase cochete la care te poți relaxa și energiza pentru a face față unei ședințe foto care, de altfel, poate fi destul de solicitantă, însă, în aceeași măsură frumoasă și distractivă. Rezultatul acestei ședințe a fost unul pe măsura locului deosebit pe care l-am ales și pe care îl vom avea în vedere pentru fotografii viitoare”, își amintește Bianca.
În Muzeul de locomotive
Oana și Răzvan și-au unit destinele în 2015. Au ales să facă fotografiile a doua zi după nuntă la „Muzeul de locomotive”, din Sibiu.
„Am ales acest loc, pentru că iubim călătoriile şi am considerat că ne reprezintă”, spun cei doi.
Iată cum, de la norocul de a găsi un fotograf prin sat în apropierea nunții tale sau mai târziu de a avea un membru al familiei care să aibă un aparat foto s-a ajuns astăzi la un adevărat concept gândit și simțit în ceea ce privește fotografia de nuntă. Abia aștept să văd cât de departe o să ajungă atunci când copiii noștri vor fi miri. Poate o să facem ședințele foto pe Marte, cine știe!
