Pentru comunitatea locală din oraşul Agnita ziua de duminică a fost una de mare sărbătoare. Câteva sute de persoane s-au adunat pe străzi pentru a lua parte la cel mai vechi obicei săsesc atestat în anul 1869, denumit şi festival „Fuga Lolelor”. Cei prezenţi la această sărbătoare devenită o tradiţie şi în acelaşi timp şi unică de acest gen, atât pe Valea Hârtibaciului cât şi în ţară, nu au îndurat degeaba temperatura scăzută de afară.
Preţ de câteva ore aceştia au „ieşit” din rutina zilnică datorită celor 192 de lole care au luat cu asalt străzile localităţii în acorduri de fanfară, cu scopul declarat, de a alunga spiritele rele cu pocnete din bici şi sunete de clopot. În cadrul programului s-au alăturat şi mânuitorii de cercuri cu paharele de vin ridicate spre cer, căluţul croitorilor, ursarul cu imitaţia regelui Carpaţilor legată de lanţ, dar şi diverşi reprezentanţi ai istoricelor bresle. Cei mici, insoţiţi de părinţi sau bunici, s-au fotografiat cu lolele costumate în pânză neagră, cu feţe acoperite cu măşti, dar care au avut „artileria” corespunzătoare: bice, clopote sau gogoşi, conform manifestării.
După discursul oficialităţilor locale, imnul Transilvaniei (Siebenbürgen) a fost cântat în două limbi (română şi germană), pentru ca în final lolele să strige în cor tradiţionalul „HIRAAAI !”, iar parada să străbată mai departe Agnita pentru a-şi îndeplini obiectivul propus, alungarea spiritelor rele ce bântuie oraşul. Seara s-a încheiat aşa cum de altfel a început şi ziua, plină de distracţie. Dacă lolele sunt recunoscute de trecători, acestea oferă drept recompensă câte o gogoaşă. De asemenea, conform tradiţiei localnicii trebuie să primească lolele în casă, cu vin fiert şi gogoşi. Toţi participanţii s-au îmbrăcat la patru ace şi s-au reîntânit la „Balul Lolelor”.
Istoria spune că acest obicei a luat naştere în Evul Mediu. Pe atunci, turcii au asediat cetatea Agnitei, iar o tânără curajoasă pe nume Ursula s-a deghizat într-un costum înfricoşător, a ieşit din cetate şi pocnind din bici făcea zgomote asurzitoare ce i-au alungat pe turcii speriaţi. În secolele XVII-XVIII, obiceiul lolelor era strâns legat de obiceiul înmânării lăzii de breaslă noului staroste. Adunarea era însoţită de lole, personaje amuzante, care aveau rolul de a proteja lăzile de vecinătate.
Obiceiul Lolelor practicat şi în Germania
Începând cu 1965, saşii din Agnita prezintă obiceiul lolelor anual şi în localitatea Sachsenheim, făcând parte din Asociaţia Urzelnzunft Sachsenheim cu un număr de peste 300 de participanţi. În perioada războaielor mondiale şi a comunismului, obiceiul a fost temporar interzis, dar în anii ’80 lola a devenit o emblemă a Agnitei. Odată cu emigrarea saşilor în 1990, obiceiul a dispărut de pe străzile oraşului şi a reînviat începând cu anul 2006.
Datorită faptului că „Fuga lolelor” este o tradiţie de prestigiu pentru cultura săsească dar şi pentru istoria locală a Agnitei, obiceiul a fost inclus în programul „Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007″, la iniţiativa învăţătorului Bogdan Patru, care a fost încurajată de autoritaţile locale, festivitatea desfăşurându-se atât la Sibiu cât şi la Agnita, bucurându-se de un real success, ceea ce face ca acest obicei să se practice şi în zilele noastre. Un an mai târziu, în 2008, la Agnita a fost înfiinţată Asociaţia „Breasla Lolelor”, cu scopul de a pãstra şi promova obiceiul. Asociaţia numără în prezent peste 150 de membri.
Ziarul Sibiu 100 % a stat de vorbă cu primarul oraşului Agnita, Ioan Dragoman, care a explicat importanţa acestui obicei săsesc atestat în anul 1869, menţionând şi alte obiceiuri care definesc astăzi localitatea.
Reporter: Cât de important este acest obicei pentru locuitorii acestui oraş dar şi pentru Valea Hârtibaciului ?
Primar: Ca orice obicei local este foarte important, pentru că fiecare comunitate se defineşte prin obiceiuri şi prin tradiţie. Obiceiul lolelor este unic pentru noi şi ne caracterizează pe toată Valea Hârtibaciului şi în mod sigur este unic în România. Mai erau două localităţi în judeţul nostru unde mai era acest obicei, însă odată cu plecarea saşilor a dispărut. La noi în Agnita s-a menţinut, acum după 103 ani încă mai fug lolele în oraş. sigur prin asta ne vom face cunoscuţi, vom arăta celorlalţi că existăm şi nu am murit încă, şi binenţeles că nu dăm voie să ne moară obiceiurile.
Reporter: Ce obiceiuri mai definesc oraşul Agnita ?
Primar: Pe lângă obiceiul lolelor, avem şi altele, mă refer la pareta de dansuri populare româneşti, avem ansamblurile din cadrul Casei de Cultură care susţin alte obiceiuri şi tradiţii la noi, cum ar fi „Dansul Generaţiilor” la sfârştiul lui februarie, iar în noiembrie vom avea Festivalul Naţional „Cânt şi joc pe Hârtibaci”. Sper ca mulţi ani de astăzi încolo, aceste obiceiuri să reziste. Ele ne definesc ca oraş, dar şi pentu felul oamenilor de aici, pentru că lolele este o dovadă a faptului că am învăţat să convieţuim între etniile care au existat în acest oraş de-a lungul istoriei. Chiar dacă saşii au plecat, românii au avut capacitatea să ducă mai departe acest obicei care era al oraşului Agnita.
Reporter: Parcă de la an la an lolele cresc tot mai mult. Este o dovadă clară a faptului că acest obicei are continuitate ?
Primar: Da. Sper să se întâmple acest lucru şi în continuare. Spuneam că din 2006 s-a reluat foarte timid atunci, important este că în 2008 s-a realizat această Asociaţie a Breslei Lolelor, care are ca drept scop păstrarea obiceiului şi continuarea lui de acum încolo. Marca este înregistrată şi acest lucru este foarte bine, pentru că este o dovadă a obiceiului, sau o garanţie că acest obicei va aparţine întotdeauna a oraşului nostru Agnita.
Reporter: Ce semnificaţie are intonarea imnului Transilvaniei (Siebenbürgen) ?
Primar: Este imnul care se cânta la fiecare şedinţă a breslelor, obiceiul este păstrat în continuare. În anul 1911 a fost prima fugă comună a reprezentanţilor tuturor breslelor.
{gallery}fugalelelor{/gallery}
