In memoriam: Erou Nicolae Fanea

Campania Sibiu 100%: Nu uitaţi eroii! Publicaţia Sibiu 100% împreună cu Filiala Sibiu ,,Cultul Eroilor” desfăşoară o campanie pentru sensibilizarea opiniei publice, şi, mai ales, a administraţiilor publice locale, în vederea păstrării cultului eroilor prin întreţinerea monumentelor existente în judeţ, aşa cum cere şi legea. Prezentăm câteva din poveştile eroilor sibieni. Nicolae Fanea a venit pe lume la 22 iunie 1897, într-o familie de ţărani plugari. După şcoala primară făcută la Topârcea şi Sălişte, Fanea a urmat Liceul Regal Maghiar din Sibiu, apoi Seminarul Andreean, la pedagogie, cu gândul de a se face învăţător. Fiind chemat sub arme de autorităţile austro-ungare, tânărul elev de şcoală secundară Nicolae Fanea, împreună cu alţi tineri topârceni din Apoldu de Jos şi un ocner, a luat drumul munţilor, pe jos, pe căi ascunse, asemeni multor tineri ardeleni dornici de a lupta, înrolaţi în armata României, pentru unirea Transilvaniei. Din relatările preotului de – atunci al satului, Nicolae llea, şi ale lui Nicolae Vecerdea, coleg de liceu cu Fanea, rezultă că grupul de tineri a trecut munţii pe la Crinţ, a coborât la Novaci şi, de acolo, a ajuns la Bucureşti. Ajuns la Bucureşti, l-a cunoscut pe Octavian Goga, pe atunci ministru, prin intermediul unei verişoare, care era bucătăreasa poetului. Goga l-a înscris la ªcoala Militară de la Iaşi. După şcoală marele oştean ce va fi Nicolae Fanea a fost avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat în Regimentul 33 Infanterie Ismail. Cu acest regiment, va lua parte la luptele de la Mărăşeşti, din iunie-iulie 1917. ,,În aceste lupte – aminteşte Leonte Comşa veteran al celor două războaie mondiale – s-a remarcat prin curaj, dârzenie, hotărâre, şi neînfricare. A fost în lupte un mare erou. L-am cunoscut şi am luptat împreună, până în 1918”. După istoricele biruinţe ale armatei române, în vara anului 1917, Regimentul 33 Infanterie a primit misiuni de apărare pe râul Nistru. La 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire la Alba lulia. După înfăptuirea acestui mare act istoric s-au înfiinţat în Transilvania formaţiuni militare româneşti cu caracter permanent, constituite, la început, din voluntari transilvăneni veniţi de pe alte fronturi. În aceste condiţii, a fost înfiinţat şi Regimentul 90 Infanterie din Sibiu – prima unitate militară permanentă, cu efective numai din voluntari transilvăneni, cei mai mulţi dintre ei sibieni, precum şi din alte localităţi din împrejurimile Sibiului. La scurt timp după înfiinţarea acestui regiment, tânărul sublocotenent a fost mutat în această unitate, în funcţia de comandant de pluton, în compania a 3-a, comandată de căpitanul Kresztel Rudolf din Sibiu. De aici a fost transferat în diferite unităţi din Transilvania, dar a primit şi noi grade, ajungând maior în 1938, pe când era instructor la ªcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie ,,Principele Carol” din Sibiu. Imediat după răpirea Ardealului, maiorul Fanea a fost mutat la Regimentul 82 Infanterie din divizia 20, comandată de generalul Nicolae Tătăranu. În cadrul acestui regiment, viitorul erou se va remarca în luptele de la est de Nistru şi, îndeosebi, la Stalingrad unde, la 2 februarie 1942 prin încercuirea trupelor germane şi române, a fost făcut prizonier şi dus într-un lagăr sovietic în Est, departe de linia frontului… Acolo, în floarea vârstei, la 47 ani, în 1943, se va sfârşi, răpit de tifos exantematic, departe de ţară şi satul natal – soartă împărtăşită de mulţi ostaşi români. ,,Maiorul Nicolae Fanea a fost un prea bun român, patriot şi viteaz. A făcut cinste armatei române şi neamului. Risca totul pentru onoare şi demnitate. A fost un mare erou” afirma, în 1977, fostul său camarad, sublocotenentul Mateiu Oancea. Pentru modul exemplar în care şi-a făcut datoria faţă de patrie, maiorului Nicolae Fanea i-au fost acordate înalte distincţii româneşti, chiar în timpul luptelor de la Stalingrad, iar după război a fost înălţat la gradul de locotenent-colonel post-mortem. În cimitirul satului, după război, din iniţiativa sătenilor, a fost amenajat ,,Colţul eroilor” – simbol al recunoştinţei şi în semn de aducere aminte pentru cei căzuţi pe câmpurile de onoare. Victor Neghină