INTERVIU. Actrița Theodora Sandu: „Cel mai mult iubesc, atât în film, cât și în teatru, tăcerile”

Teatrul sibian a repurtat un nou succes în cinematografia românească. Actrița Theodora Sandu joacă unul dintre rolurile principale din filmul „Enescu, Skinned Alive” (2024, rolul Maruca Cantacuzino /Enescu) – „Enescu – jupuit de viu”, considerat unul dintre cele mai bune filme românești de după Revoluție.

Sibiu 100% a stat de vorbă cu actrița teatrului sibian despre filmul în care a jucat, cariera sa, dar și despre Sibiu, unul dintre locurile sale preferate. Vă lăsăm să o descoperiți pe una dintre cele mai talentate actrițe ale teatrului românesc din ultimii ani.

Actrița Theodora Sandu este angajata Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu. S-a născut în 18 septembrie 1993, la Brașov. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L.Caragiale” din Bucuresti, Arta Actorului, Promotia 2015. Totodată, a absolvit un masterat în „Arta Actorului”, tot la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L.Caragiale”, Bucuresti, Promotia 2017. În palmaresul său de actor, figurează piese de teatru jucate la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. Totodată, a jucat în filme, precum DNA (2019), Norocoșii (2025).

„Un film despre viața lui George Enescu a stârnit mult interes”

Care a fost drumul personajul Maruca din filmul „Enescu jupuit de viu”, pornind de la Theodora? Cum ai ajuns să faci acest rol în film?

Am ajuns în acest film după ce am trecut prin procesul de casting. Eu inițial nu m-am înscris, pentru că nu aveam vârsta din anunțul de casting. Dar regizorul Toma Enache, care mă văzuse la un concurs în facultate, m-a invitat la casting, unde am dat probă chiar cu Mircea Dragoman (actorul care îl interpretează pe George Enescu în film). În urma unor ore destul de lungi de casting, am ajuns pe lista scurtă, împreună cu alte trei actrițe. Și deși, inițial, producătorii și regizorul au ales o altă actriță, în final, rolul Marucăi a ajuns la mine.

Care a fost impactul filmului la aproape un an de la lansare și cum este văzut rolul jucat în film de critici și lumea cotidiană?

Filmul a fost bine primit de către publicul autohton și a obținut numeroase premii la festivaluri din străinătate. Cred că impactul a fost per total unul pozitiv, pentru că George Enescu a fost și este iubit, iar un film despre viața lui a stârnit mult interes.

Cât de mult a contat pentru cariera Theodorei Sandu acest film și rolul pe care l-ați interpretat?

Pentru mine a fost primul rol principal într-un film de lung-metraj, iar asta a fost cea mai valoroasă lecție. Neavând multă experiență în film până atunci, am învățat the hard way niște lucruri de bază în ceea ce privește actoria de film, care este mult mai conținută, în comparație cu ce se cere în teatru. Cel mai greu e să te vezi din exterior pentru prima dată. Fiind o fire critică în primul rând cu mine însămi, am observat multe lucruri pe care le-ș fi făcut diferit. De asta spun că a fost o lecție valoroasă.

În același timp, am obținut și câteva premii pentru rolul interpretat, iar asta mi-a dat o mică satisfacție. Dar ce m-a bucurat cel mai mult a fost că am avut ocazia să merg în turneu, atât în numeroase orașe din țară, cât și în străinătate (Londra, Paris, Lyon, Stuttgart, Chișinău). Faptul că am luat contact cu publicul român în diferite contexte, m-a conectat mai mult cu munca pe care am depus-o lucrând la personajul Marucăi.

„Teatrul bun nu minte niciodată”

Vă gândiți să continuați în lumea cinematografică sau tot teatrul rămâne de suflet?

Mi-e imposibil să aleg între cele două. La bază sunt actriță de teatru, pentru că asta este formarea mea. Și cea mai mare parte a timpului mi-o petrec în teatru, pentru că acesta este modul meu de viață și sursa mea principală de venit. Iubesc teatrul, pentru că el te face atent la ceea ce simți în timp real. Și teatrul bun nu minte niciodată.

În același timp, mă consider și actriță de film, pentru că iubesc filmul la fel de mult. Filmul te apropie de personaj, de ochii lui, de interiorul lui. Cel mai mult iubesc, atât în film, cât și în teatru, tăcerile.

Având în vedere cariera dvs în lumea teatrului, care au fost provocările din lumea filmului?

Cred că una dintre provocările principale este să ajungi să faci film. Fiind o lume mică și un cerc restrâns, numărul mic al proiectelor e direct proporțional cu numărul șanselor de a ajunge într-o producție de film. O altă provocare este procesul de casting în sine, care uneori te poate copleși, iar în acest caz, există riscul de auto-sabotaj.

Ce v-a determinat să alegeți Teatrul Radu Stanca din Sibiu, unde sunteți angajată?

În prezent colaborez cu secția germană a Teatrului Radu Stanca, unde, până de curând am fost și angajată. Cred că ne-am ales reciproc: eu sunt vorbitoare de limba germană de mică și aveam nevoie de o provocare, iar trupa, la acel moment, avea nevoie de o actriță ca mine. Sunt extrem de recunoscătoare că dl Constantin Chiriac a văzut ceva în mine, iar Hunor Horvath m-a susținut și promovat. Au fost câțiva ani cu roluri frumoase și proiecte provocatoare alături de o trupă EXCELENTĂ. De abia aștept orice viitoare colaborare.

„Cred că într-o meserie vocațională sprijinul celor din jur este esențial”

Colaborați cu mai multe teatre din țară. Care sunt provocările carierei în acest moment?

În acest moment, sunt angajată la Teatrul Toma Caragiu, Ploiești, dar lucrez și la TNRS din Sibiu, colaborez cu Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, precum și cu Teatrul Dramaturgilor Români, din București. În ultimii patru ani am făcut numeroase drumuri prin țară pentru a onora proiectele din care fac parte și pentru a îmi face meseria. Drumurile intră în fișa postului unui actor, dar e adevărat că după o perioadă, se acumulează oboseala. În urma unui accident avut cu mașina, am luat decizia de a avea mai multă grijă și atenție de propria sănătate, așa că în ultimul an am prioritizat asta. Până la urmă, fără o minte și un corp întreg, nu mai poți face nicio meserie.

Ce sfaturi aveți pentru actorii aflați la început de carieră sau pentru tinerii care vor să ajungă actori, luându-vă drept exemplu?

Ahahaha, mi-e greu să dau sfaturi, eu încă mă consider la început de drum. Pot doar să le spun să aibă încredere în instinctele lor și să nu le fie teamă să aibă inițiative sau să spună NU atunci când e nevoie.

Care sunt principalele repere ale carierei dumneavoastră? Cum ați descrie cariera de până acum?

Cred că drumul meu profesional de până acum a îmbinat șansa cu munca. În general, pentru orice trupă sau proiect în care am intrat, am dat concurs sau casting, nimic nu vine de-a gata. Dar odată ce am intrat în horă, am jucat, m-am aruncat și mi-am dat provocări. În orice caz, fără sprijinul alor mei și al celor care au văzut ceva în mine, nu cred că aș fi făcut mare lucru. Cred că într-o meserie vocațională sprijinul celor din jur este esențial.

„E important să spargem subiectele tabu și să pornim dialoguri dureroase, poate”

Ce vă place și ce nu vă place în Sibiu?

Sibiul e un oraș foarte drag mie. Îmi place mai ales vara, în timpului FITS-ului, pentru că e efervescent și plin de viață. Iubesc lumina soarelui la apus, care mângâie clădirile medievale ale centrului. Ce nu îmi place este că sunt prea puține trenuri pe ruta Sibiu-București.

Care este personalul de film și teatru după care tânjiți în viitor?

Îmi doresc să atrag personaje puternice, care au voce și luptă pentru idealurile lor, atât în film, cât și în teatru. Cred că e important ca prin munca noastră să spunem lucrurilor pe nume, să spargem subiectele tabu și să pornim dialoguri dureroase, poate.

Cu fiecare proiect, învăț lucruri noi, despre lume și despre mine și aprofundez nevoia asta umană de a fi, de a fi cu adevărat.

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.