Interzis ridicolul!

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Bruzli Trandafir, Pinki Fineta, Cleopatru, Strălucirea, Alendelon, Mercedesa, Margarin, Bambo Nutela, Rubin, Împărăteasa. Noul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie, prevede că „ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz”. Societatea românească probabil consideră că e în regulă, din moment ce nu a existat o dezbatere pe această temă în spaţiul public. Pe lângă faptul că e discriminatorie, prevederea e şi absurdă – cuvântul „obligaţia” e golit de sens şi inutil, pentru că este vorba despre aprecierea subiectivă a fiecărui ofiţer de stare civilă. E ca şi cum ar spune „eşti obligat să refuzi ce nu-ţi place”. Numai că refuzul ofiţerului de stare civilă nu-l afectează pe el, ci pe alţi cetăţeni. N-am crezut să prind vremuri în care se dau legi împotriva ridicolului. Urmează cumva legi împotriva imaginaţiei? Pictorul Salvador Dalí spunea că el vrea să fie ridicol cu orice preţ, pentru că mulţi oameni importanţi ai istoriei fuseseră consideraţi ridicoli la vremea lor, de la Diogene cinicul, până în epoca modernă. Ce să mai spună, atunci, Culiţă Tărâţă, deputatul, Triţă Făniţă, fostul senator, Trifon Belacurencu, senatorul, Rovana Plumb, europarlamentarul, sau William Brînză, deputatul care şi-a numit fiul tot aşa, deci, cum ar veni, William Brînză jr.? Dar cu numele de familie Blegu, Stricatu, Nebunu, Beţivu, Slănină, Castravete, Botderaţă, Boubătrân, Jegu, Gunoi, Muc, Castron, Nespălatu, care există în România, ce facem? Interzicem şi numele de familie? Acele „interese ale copilului” sunt sau nu sunt afectate prin numele de familie Castravete? Dar Elena Troia, corespondent al Antenei 3? Dar Mbela? Dar numele negrilor din S.U.A., Dejohn, De’Vegas, La-Ron, Jemarcus, Trejean, Rhashan, Sheik, Armani, Robaire, Vishon, Safari, Shaniqua, Lakeisha sau chiar Shamerica? Un negru stabilit aici n-are voie să-i dea copilului său un astfel de nume? Dar numele Botond, la maghiarii din România? Dar Encarnación sau Jesús, la hispanicii catolici? Dar dacă acum, în preajma Crăciunului, un român ar vrea să-i pună copilului său numele Iisus? Discriminarea etnică se ascunde sub multe măşti, iar acum, chiar sub masca legii. Ceea ce nu înţeleg legiuitorii români e că numele fac parte din tradiţia fiecărui popor şi a fiecărei etnii, iar ceea ce pentru unii pare azi ridicol, mâine va fi considerat normal. Mihai Curtean