Continuăm să vă prezentăm câteva dintre obiceiurile și tradițiile de Paști la români. Despre ouăle de Paști aflăm, având-o ca interlocutor pe doamna Mirela Crețu, director managementul colecțiilor la Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu.
Potrivit tradiției, ouăle de Paști se vopsesc ori în Joia Mare, ori sâmbătă, înainte de Înviere. Nu se înroșesc ouă niciodată vinerea. Pentru că Christos este în mormânt vineri. Înroșitul ouălor este un obicei strict legat de viața familială și se păstrează ca atare până în zilele noastre. Încondeiau femeile acasă, cu motive simple. Există și ouăle cu o adevărată dantelărie de modele, cum sunt cele din Bucovina.
Prima consemnare scrisă despre obiceiul ouălor roșii o întâlnim în jurnalul de călătorie al lui Evlia Celebi, în anul 1660. El face referire la acest obicei în Transilvania. În jurul anului 1700, a fost semnalat și în Țara Românească, de către secretarul principelui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro. Acesta menționează că ”jupânesele la care mergeau să le facă urări de Paşti cei ce erau primiţi le ele în casă obişnuiau să le dea o basma (năframă) şi două ouă, ciudat încondeiate cu flori de aur (lucru în care româncele erau neîntrecute). Şi acest lucru se obişnuia şi între rude şi prieteni.”
Despre zona Moldovei aflăm de la un ofițer suedez de obârșie germană, înrolat în armata lui Carol al XII-lea, la începutul secolului al XVIII-lea . Acesta a participat la războiul ruso-suedez, așa numitul război al Nordului. În jurnalul său de campanie menționează ca obiceiuri pascale, sfințirea bucatelor, dăruitul de ouă roșii și udatul ritual.
Semnele ”scrise” pe ouă aveau o semnificație importantă
Mai demult exista obiceiul de a mânca ouăle de Paști cu coajă cu tot. Aceasta pentru că semnele care erau ”scrise” pe ouăle încondeiate nu erau alese la întâmplare. Este cazul ouălor încondeiate simplu, cu condeiul, ce se făceau pe tot teritoriul țării. Unui agricultor I se dădea un ou care avea încondeiat pe el un fier al plugului, sau alte unelte legate de agricultură. Unui crescător de animale, un ou cu coarnele berbecului sau cu alte simboluri care erau specifice acestei activități. Femeile primeau o vârtelniță, un fus încondeiat pe ou.
”Lumea satului tradițional este foarte practică și foarte așezată în legile ei, nimic nu se face la întâmplare. Femeile dăruiau ouăle încondeiate în casă acelora care trebuiau să le consume și își asumau acele simboluri ”scrise” pe ouă. Toate acestea țin de un sistem de protecție, de păzire a casei, de păzire a animalelor. Aceste ouă înroșite, uneori se puneau și în hrana animalelor. Deci simbolul purificator este complet și complex, pentru că vorbim despre întreaga simbolistică, de la ou, la semnele ”scrise” pe el. Din câte știu, nu mai există obiceiul de a mânca cu coajă ouăle, mai ales că s-a pierdut mult și obiceiul ca acestea să fie vopsite cu culori naturale, care să poată fi consumate”, spune Mirela Crețu.
În lumea satului din vechime ouăle de Paști se dăruiau după anumite tradiții. Semnificația culorilor este foarte clară în lumea satului tradițional. Existau și ouă vopsite galben. Acestea se dădeau de sufletul celor care au murit de morți năpraznice, sau nenumiți, sau și-au luat singuri viața.
Existau reguli foarte clare și privind ciocnitul ouălor
”Se spune că cei care ciocnesc și mănâncă oul împreună în ziua de Paști, se vor întâlni și pe lumea cealaltă. În unele zone există obiceiul ca să mănânci doar jumătate de ou, împărțindu-l cu altcineva din familie. Există și reguli foarte clare în funcție de care se ciocnesc aceste ouă, întâi ciocnesc părinții, apoi copiii. Dacă familia este mărită, ouăle se ciocnesc pe grupe de vârstă. Pentru că se spune că cel căruia i se va sparge oul, acela va pleca primul spre lumea de dincolo.”, amintește Mirela Crețu.
Este foarte important și momentul în care sunt consumate ouăle înroșite. În ziua de Paști ele se ciocneau numai cap – cap, niciodată cap și partea din spate a oului, și doar între membrii familiei restrânse. Din a doua zi se intra în comunitate, în familia mare, care ciocnea și mânca aceste ouă, ca să fie împreună și să se recunoască între ei.
Câteva sugestii privind vopsirea naturală a ouălor de Paști, găsiți aici. Fotografiile incluse în articol au fost realizate de Silviu Popa, la Olimpiada micilor mestesugari, din Complexul Național Muzeal ASTRA.
