Universitarul Ion Dur revine cu un nou volum de autor: „Arheologie hermeneutică recuperatoare. Vremuri și creație, vină și uitare”, Ed. Limes, 2025. Evenimentul de lansare va avea loc miercuri, 5 noiembrie, ora 17:30, la Biblioteca Județeană ASTRA, corp nou, parter. Vor comenta volumul: Daniel Deleanu și Gabriel Hasmațuchi.
Adevăruri calme despre autori încarcerați ideologic
Despre noua apariție, autorul menționează:
„Mai toate personalitățile interbelice ale căror scrieri le-am pus de decenii sub lupa exercițiului critic au avut varii „rătăciri”, motiv pentru care, odată cu instalarea regimului totalitar, fie au fost excluși de cenzură din circuitul cultural, fie li s-a aplicat pedeapsa homerică a carantinei ideologice. Aceasta din urmă nu a fost deloc abolită nici în perioada postcomunistă, ei adăugându-i-se alte maladii precum corectitudinea politică, contra-cultura sau chiar post-cultura, pentru a le numi pe cele mai cunoscute.
Așa s-a întâmplat cu Nae Ionescu, Cioran, Vasile Băncilă, Horia Stamatu, chiar și cu Eminescu sau Goga – și lista nu se încheie aici. Critici obedienți puterii politice sau pur și simplu ignari n-au încetat să mitralieze conjecturi după conjecturi, au făcut trafic cu contextele socio-politice și au manipulat ordinar adevărul istoric, slujind totodată cu devotament maxim interese oculte, ei bine, acești critici de cârciumă ideologică au practicat și practică un mecanism pe care l-aș numi malpraxis critic sau critică et patati et patata, adică una al cărei conținut rezidă exclusiv în bla-bla-uri.
„Rostesc cât se poate de calm adevăruri pe care nu le scot din pălărie”
„Adevăruri calme”, așa se numește prima parte din recenta mea carte: Arheologie hermeneutică recuperatoare. Vremuri și creație, vină și uitare (Ed. Limes, 2025), demers în care analizez fără ură sau părtinire autori acuzați de data asta de relații ascunse cu puterea zilei, cu cezarul care a domnit în regimul totalitar românesc. Este cazul lui Noica, Ștefan Augustin Doinaș sau Nicolae Balotă, dar am analizat deopotrivă și comportamentul altor doi creatori, deloc neînsemnați, care, din varii motive, nu și-au asumat și nici n-au mărturisit, nici ei, vreo vină morală. Mă refer la Alexandru Macedonski, creator autentic, însă măcinat de un bovarism accentuat și de infatuare, căruia i-a căzut pradă nimeni altul decît Eminescu, după cum am în vedere și atitudinea parțial ideologică și pătimașă a lui Cioran, cel care a meditat asupra rostului în istorie al poporului rus, fie în Schimbarea la față a României (1936), fie în Istorie și utopie (1960), în ultima dintre cărți crezând că „poporul rus va salva lumea”.
Textele, de la un capăt la altul, sunt scrise deopotrivă cu distanță și cu patos, dar, cum spuneam deja, fără pic de ură și părtinire. Rostesc cât se poate de calm adevăruri pe care nu le scot din pălărie, precum un scamator, ci sunt rezultatul studierii documentelor apărute până acum în circuitul cultural, silogismele mele detașându-se circumspect de acele interpretări care nu vor sau nu pot să deceleze – de pildă, în sutele de pagini ale dosarelor CNSAS – ce aparține personajului învinuit și ce ingrediente a adăugat vizibila „literatură” securistă.
Atitudinea mea exigentă și austeră va greu acceptată de unii, dar judecățile atent formulate au un metabolism sănătos în doi timpi, timpi ai cercetării prudente și ai interpretării echilibrate, binom pe care-l numesc cu o sintagmă metaforică împrumutată de la un poet: Descos și țes! Și am făcut-o exclusiv cu convingerea că adevărul e un proces continuu și că nu putem merge mai departe fără a ști care este ora exactă a „adevărului adevărat” într-un anume moment istoric.
Interviu cu Jean Dumitrașcu
A doua parte a cărții, „În miezul lucrurilor”, cuprinde un interviu cu Jean Dumitrașcu, care scanează urme ale biografiei mele intelectuale, apoi o analiză, și ea incomodă, despre „cărțile” preferate de români (cele de identitate, de muncă, de credit, de bucate, mersul trenurilor etc.), opinii apărute inițial în publicația Sibiu 100%, precum și un „Dosar” consistent al Revistei SÆCULUM, după 30 de ani de cînd am reluat-o, cu accent pe despărțirea mizerabilă dintre Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și patronul ei spiritual, prin ignorarea și anihilarea acestei publicații din 2020 încoace”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
