Capuzzo Luca este ambasadorul din această săptămână al campaniei Repere Artistice Contemporane. Este pianist și elev la Liceul de Artă din Sibiu și a participat la numeroase concursuri, atât naționale, cât și internaționale.

Luca ne face cunoștință printr-un interviu cu dirijorul Giancarlo De Lorenzo care va dirija joi, 12 martie, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, într-un concert alcătuit dintr-o suită de concert „La Strada” și „Simfonie pentru un cântec de dragoste.”

Giancarlo De Lorenzo este dirijor de 35 de ani și povestește cu pasiune cum pentru el, muzica nu e doar o meserie, căci descrie unele momente din concerte ca un schimb de energie între public, orchestră și dirijor: „E ca și cum ai trece într-o altă dimensiune. E foarte frumos.”. Inspirația și-a găsit-o tot timpul în Leonard Bernstein, despre care declară că este un muzician, dirijor și compozitor excelent.

Încă are emoții înaintea oricărui concert, pentru că își dorește să transmită tot ceea ce a obținut prin munca dinaintea concertului. „Acesta este un program foarte dificil. Așa că abordez concertul gândindu-mă că tot ce am studiat va ieși la iveală.”

„A face greșeli nu este distractiv pentru nimeni.”

După 30 de ani de carieră, mai aveți emoții înainte de concert?

Foarte mult, pentru că mă emoționez din mai multe motive. În primul rând, pentru că este un concert, așa că muncim din greu și evident, sperăm să realizăm și să transmitem tot ceea ce am obținut. Acum, acesta este un program foarte dific, chiar foarte dificil. Așa că abordez concertul gândindu-mă și sperând că tot ce am studiat va ieși la iveală. A face greșeli nu este distractiv pentru nimeni, așa că este clar că nu mai este aceeași emoție ca acum 30 de ani, nu? Acum 30 de ani era mai dificil să urci pe scenă pentru că erai tânăr, acum, după 35 de ani, ai puțin mai multă experiență. Dar este corect, și pentru că, cred că trebuie întotdeauna să mergi cu puțină emoție, puțină adrenalină, ca să rămâi concentrat. Nu prea multă, dar puțină e bine. Ești mai concentrat, mai prezent, mai precis.

Ce surpriză i se pregătește publicului la concertul din această săptămână?

Toate acestea sunt o surpriză pentru că noi facem un vals trist, iar un vals trist este o piesă de o frumusețe incredibilă. Publicul a auzit de multe ori acest program, cred. Dar în această combinație nu cred că l-au auzit niciodată.

Ce ar trebui să asculte publicul în mod special la concertul de joi?

Emoția pe care Nino Rota știe să o transmită. Unele dintre temele stradale sunt incredibil de emoționante și acest titlu – „Simfonie pentru un cântec de dragoste” – este în sine frumos iar temele acestei simfonii sunt fantastice. Sunt foarte emoționante. Tema primei mișcări, tema celei de-a treia mișcări, cea din Agioli! Aici ar trebui să asculți cu atenție abilitatea lui Rota de a trece de la jazz, la strada. Există un număr de jazz frumos, deci de la jazz la această muzicalitate fantastică.

Ce simte un dirijor când ridică prima dată bagheta într-un concert?
Este un sentiment minunat, pentru că toată lumea depinde de dirijor, iar asta e magic! este cu siguranță o mare responsabilitate. De aceea există și puțină emoție. Pentru că dacă dirijorul greșește, avem niște probleme.

Cum reușești să câștigi încrederea unei orchestre cu care colaborezi?

Cred că un dirijor ar trebui să fie demn de încredere, nu autoritar. Asta înseamnă că îi arăți orchestrei că ești pregătit, că simți, că știi ce se întâmplă și că știi cum să lucrezi. Când orchestra înțelege că ești pregătit, că știi, că ai experiența necesară pentru a face asta, ai cucerit orchestra.

Ce apreciezi cel mai mult la muzicienii est-europeni?

Școala de coarde este extraoridnară, este cu adevărat prima clasă. Toți, însă în special școala de coarde. Școala de coarde este aici, în Est, foarte bună. Muzicienii sunt foarte bine pregătiți, foarte buni. Chiar și instrumentele de suflat, în special școala de coarde.

Care este piesa pe care nu obosiți niciodată să o dirijați?

Sunt atât de multe. Am început să cânt Bach când aveam 7,8 ani. Am început să cânt la Conservator. Primul lucru pe care îl cânți este „Cartea Magdalenei”. Nu m-am oprit încă din a cânta Bach, Joseph Haydn, Mozart, sunt atât de mulți! Acest program fantastic! Nu m-aș putea sătura de el niciodată.

„Celibidache era cel mai mare dirijor din lume!”

Acum câteva luni a apărut un film care a avut succes în România. Ați văzut Cravata Galbenă? Ce părere aveți despre viața dirijorului român Sergio Cebidache?

Nu am văzut filmul, pentru că nu a fost lansat în Italia. Dar vă spun ceva: Am fost odată să dirijez Orchestra de Cameră din München. Pe atunci era dirijor Christian Thielemann care îi coordona pe operatorii radio permanenți, dar înainte de el a fost Celibidache. Eu am început să lucrez pentru că Thielemann se ocupa de toate programele foarte mari Bruckner, Ceaikovski, Brahms. Și un instrumentist- vioara întâi mi-a spus ca atunci când Celibidache era acolo a făcut o săptămână de Brahms și o săptămână de Haydn, o săptămână de Bruckner și o săptămână de Mozart pentru a curăța sunetul! Era un mare mare dirijor! Au spus că Celibidache era cel mai mare dirijor din lume! Asa au spus ei.

Ce muzică ascultați în timpul liber?

Nu am timp liber. Permanent sunt într-o perioadă aglomerată.

Care artist contemporan vă impreionează cel mai mult?

Ascult totul. Ascult și muzică pop. Noi, în Italia, avem o mare tradiție din acest punct de vedere. Ascult jazz, ascult pop din anii ’70, ’80 și sunt niște lucruri frumoase.
Ascult Queen, Freddie Mercury a făcut lucruri fantastice. Dacă ar fi făcut muzică clasică ar fi fost un geniu, deci muzica este cu totul este fantastică, așa că ascult totul.

După atâția ani de experiență profesională, de ce mai trebuie să studiați 6 ore pe zi?

Chiar și atunci când știi asta, când dirijezi sau cânți, trebuie repetat, trebuie să te întorci pe drumul cel bun. Înăuntrul tău recapitulezi totul, simți totul. Îmi place mereu să abordez lucruri noi. De exemplu, această simfonie pentru un cântec de dragoste este nouă pentru mine. O știam, dar nu o dirijasem niciodată. Și a dirija ceva necesită un timp studiu foarte lung și foarte amănunțit. A trebuit să lucrez din nou, să-mi amintesc totul și, deci, să studiez. Pentru noi artiștii este normal.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI