În 2023 se comemorează 70 de ani de moartea lui Iosif Stalin, cel mai necruţător lider din istoria comunismului, mai precis pe 5 martie 2023. O zi mai târziu, pe 6 martie, s-au împlinit 78 de ani de la instalarea, în 6 martie 1945, a guvernului prezidat de doctor Petru Groza, în fapt, începutul erei comuniste în România, ce a durat până în decembrie 1989.
Aceste două evenimente i-au determinat pe responsabilii Muzeului Astra din Sibiu să le treacă în revistă, chiar în zilele în care au avut loc aceste situații. În urma articolelor publicate de Adrian Alexe, muzeograf Muzeul ASTRA, am descoperit legături mai puţin sau chiar deloc ştiute despre modul în care a fost marcată istoria muzeului sibian de către cei doi lideri comunişti.
Muzeul Asociaţiunii a fost desfiinţat, iar unele obiecte au fost duse la Muzeul Brukenthal
Data de 6 martie 1945 este considerată o etapă importantă în instaurarea regimului comunist din România. Deși prin legea nr. 187 din 23 martie 1945, privind înfăptuirea reformei agrare, s-a dorit atragerea țărănimii spre noul regim, odată cu debutul colectivizării, în 1949, s-a trecut la transformarea radicală a satului românesc, scoaterea din matricea tradițională, dezlipirea țăranului de propriul pământ. “Printre altele și desființarea în 1950 a Muzeului Asociațiunii, înființat în 1905 la Sibiu, făcea parte din resetarea societății și a statului de atunci. După moartea lui Stalin, lucrurile au început timid să se ducă spre o direcție cât de cât normală în domeniul culturii. Puținele obiecte ce s-au salvat din Muzeul Asociațiunii și au fost transferate Muzeului Brukenthal au început a fi valorificate la scurt timp, prin expoziții, aceasta înainte de înființarea secției de artă populară (strămoșul Muzeului Tehnicii Populare) din cadrul Muzeului Brukenthal, în 1956. Astfel, este organizată, în anul 1955, de către specialiștii muzeului, o expoziție de artă populară, expoziţie temporară itinerantă, în staţiunea balneară Bazna”, susține Adrian Alexe, muzeograf în cadrul Muzeului Astra.
Muzeul ASTRA deține în actualul său patrimoniu câteva fotografii cu această expoziție. Într-una din ele se observă portretele „marilor” zilei: la stânga, Gheorghe Gheorgiu-Dej, președintele Consiliului de Miniștri (adică prim-minstru) până în octombrie 1955, la sfârșitul anului preluând funcția de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, iar la dreapta este Petru Groza, președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcția a deținut-o între 1952-1958), adică șeful statului teoretic, deși funcția nu conferea puterea reală, aceasta fiind deținută de către Gheorghiu-Dej.
Pentru a fi aprobate, astfel de expoziții sau de acțiuni culturale trebuiau pavoazate cu portretele „tovarășilor”, chiar dacă scopul expoziției era unul nobil pentru acele vremuri tulburi, anume menținerea și promovarea identității și promovarea patrimoniului etnografic.
“Inima” lui Iosif Vissarionovici Stalin la Muzeul Astra
“5 martie 1953, ora 21.50, la dacea (vila) de la Kunțevo, lângă Moscova, murea unul dintre cei mai sângeroși dictatori din istorie, I. V. Stalin. Mărturiile rămase în timp susțin că toți cetățenii din Uniunea Sovietică, dar și din statele satelit ale acesteia, printre care și Republica Populară Română, credeau (în general) că puteau răsufla ușurați. Dictatura, regimul comunist nu a încetat, dar cel puțin se stopa uciderea atâtor vieți și se diminua distrugerea identității unor națiuni. Și în România, decesul tătucului a dus la slăbirea terorii, la încetarea colectivizării între 1953-1957, la stoparea multor proiecte aberante și costisitoare. Cultul personalității lui Stalin, inclusiv în țara noastră, se dorea a înlocui credința în Dumnezeu. Lumea rurală și nu numai era atacată în ce avea ea mai sfânt: credința și pământul. A doua zi dimineața, pe 6 martie 1953, presa din toată lumea comunistă anunța că inima tovarășului Stalin a încetat să mai bată. Același lucru era anunțat, cu voce gravă, la difuzoarele de pe stâlpii din cele mai îndepărtate localități. La școală, copiii au fost obligați să plângă și s-au întors acasă întrebând părinții cine ne va mai da acum pâine? Dacă tot vorbim despre inimă, după instaurarea regimului comunist în România, un tip de lopată, cu partea metalică mare și în formă de inimă, folosită mai ales de către mineri, era denumită sugestiv lopata inima lui Stalin. Acest fapt a fost posibil fie pentru că ar fi sugerat, propagandistic, că inima lui Stalin era mare, „iubind” pe toate popoarele, fie pentru că „Stalin” înseamnă oțel în limba rusă”, susţine muzeograful sibain Adrian Alexe. Potrivit acestuia, „minerii din zona Hunedoarei făceau haz de necaz și spuneau în șoaptă că Stalin s-ar fi așezat cu posteriorul pe cărbuni și ar fi „imprimat” astfel forma pentru matrița lopeții”. În colecțiile Muzeului ASTRA se află două lopeți „inima lui Stalin”, folosite în minerit în urmă cu aproape 70 de ani. Acestea provin din Deva și din Tomești, județul Hunedoara. De asemenea, portretul dictatorului Stalin face și el parte din colecția muzeului.
Trebuie spus că Petru Groza a fost unul dintre bursierii Fundaţiei Gojdu. Aceasta a acordat nu mai puțin de 4.455 de burse de studii și alte 928 de ajutoare financiare pentru tinerii ortodocși care mai apoi au devenit preoți, profesori, avocați, medici și au militat pentru drepturile naționale și pentru unirea cu țara-mamă. Printre numeroșii și valoroșii bursieri ai fundației s-au numărat: Victor Babeș, Miron Cristea, Octavian Goga, Ioan Lupaș, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu.
Foto: Muzeul ASTRA Sibiu
