Mike Godoroja: „Cultura este singura monedă de schimb în vremuri de restrişte”

Teatrul Gong a găzduit concertul Acoustic Zeppelin, semnat Mike Godoroja & Blue Spirit, miercuri, 10 noiembrie. În turneul naţional de 23 de spectacole, al şaptelea a avut loc la Sibiu, arătând publicului un alt mod de a interpreta piesele formaţiei Led Zeppelin. Despre cum a prins contur această idee, în ce constă noutatea ei, precum şi despre condiţia artistului în perioada de criză economică l-am întrebat pe Mike Godoroja. „La fel ca un interpret de muzică clasică, am luat lucrurile în serios” Reporter: Cum a început Proiectul Balkanic Zeppelin? Mike Godoroja: A început acum un an şi jumătate, când eu şi bunul meu prieten Marius Mihalache ne-am gândit să facem o seară de blues la Hard Rock Cafe. În felul acesta am fost forţaţi să găsim o soluţie repertorială adecvată situaţiei. Am zis să ne complicăm viaţa şi mai mult şi am ales Led Zeppelin, un repertoriu extrem de dificil tehnic şi estetic. Publicul e extrem de exigent când aude despre un repertoriu Zeppelin. Dar, la fel ca un interpret de muzică clasică, am luat lucrurile în serios, le-am studiat şi am ajuns împreună la spectacolul cu numărul 150, care va avea drept urmare realizarea unui album cu numele, evident, Balkanic Zeppelin, care va fi lansat pe 14 decembrie, la Bucureşti, la Teatrul Notarra. La anul vom avea din nou o serie de spectacole în anumite oraşe, printre care e şi Sibiul. Am venit acum pentru că s-a născut un „copil” mai sensibil din colaborarea cu alţi artişti, numiţi Ansamblul Trei Parale. Ei au venit cu un punct de vedere foarte bizantin şi foarte acustic, cântând cu mandoline, buzuki, cobze, fluiere, caval şi drâmbe. Asamblându-ne cu toţii foarte bine, s-a născut un alt spectacol, diferit, în zona acustică a muzicii celor de la Led Zeppelin. Ne-am concentrat foarte mult pe zona acustică, ce are sensibilitatea ei, fiind o formă de expresie extrem de apropiată de blues-ul arhaic şi de cel tradiţional, născând-se astfel spectacolul Acoustic Zeppelin, care e geamăn cu Balkanic Zeppelin. Rep.: Ce elemente noi aduce acest gen de muzică? M. G.: Această experienţă ne pune pe noi, ca muzicieni, într-o situaţie instrumentală foarte dificilă. Nu mai ai la îndemână întregul arsenal de efecte electronice ca să poţi impresiona publicul şi care sunt atât de obişnuite la o formaţie rock. Nu avem absolut nimic din toate acestea, este doar vibraţia instrumentului, măestria artistică de a transmite ceva şi de a emoţiona. Pe de altă parte, eu cred că noi vom trece foarte repede într-o nouă filosofie de conceptualizare a artei spectacolului, dovedită, de exemplu, de concertul lui Harry Hancock de la Bucureşti, acest mare maestru de jazz, compozitor, şef de formaţie, chiar şi producător. El preferă, ca Sting sau Santana, zone de interferenţă între arte, pentru că s-a ajuns la o asemenea capacitate de sinteză în fiecare zonă, încât acum transcendem într-o zonă de comunicare jazz cu pop, rock cu muzică clasică, poezie cu blues. Spectacolele sunt o pledoarie pentru întoarcerea la simplitatea actului profund de cultură. Polivalenţa formaţiei Blue Spirit îmi dă posibilitatea să am un spaţiu timbral extrem de vast şi se creează performanţa ca un mănunchi de oameni să sune ca o orchestră. „Naştem o cu totul altă orchestraţie” Rep.: Ce melodii de la Led Zeppelin cântaţi? M. G.: Cântăm o selecţie care provine din sfera blues-ului tradiţional, de aceea ocolim piese foarte cunoscute şi ne ducem spre piese mai puţin cunoscute marelui public, care sunt nişte bijuterii: „Travelling Riverside Blues” sau „Hats Off to Roy Harper”. Intrăm şi în zona de balade cu iz medieval, cum ar fi „Going to California” şi abordăm o variantă cu care ne-am acreditat în faţa publicului, a acelei grozave capodopere zeppeliniene, „Babe I’m Gonna Leave You”. Rep.: Aţi fost vreodată consideraţi doar o „formaţie tribut”, iar oamenii să considere că doar copiaţi melodiile? M. G.: Probabil că am fost. Diferenţa dintre o „formaţie tribut” şi spectacolul nostru este aceea că într-o „formaţie tribut” sunt „clone”, pe când noi naştem o cu totul altă orchestraţie, muzica are sonorităţi complet noi. „Noua «vreme a lui Ceauşescu» pe care o trăim acum o să treacă” Rep.: Veţi duce spectacolul şi la Festivalul Internaţional de Teatru „Eurothalia” de la Timişoara? M. G.: Da. De fapt, în ultima vreme foarte multe festivaluri de teatru ne-au invitat, pentru că spectacolul nostru este cvasiteatral, nu puţine sunt intervenţiile mele de comunicare verbală pe text. Discut, comentez, comunic textul zeppelinian şi probabil asta face o asemănare între genul nostru şi genul teatral. Spectacolul este rodul unui an şi jumătate de studiu asupra pieselor şi consider că formaţia Led Zeppelin are un repertoriu care din punct de vedere al compoziţiei este superb, dar a-ţi propune să faci o variantă proprie presupune o responsabilitate destul de mare. Dacă nu ai un trecut şi o bază culturală suficientă, rişti să intri în derizoriu. De aceea am avut o teamă să mă apropii de acest repertoriu, pentru că trebuia să intru ca un chirurg în interiorul pieselor şi publicul nu-ţi permite lucrul acesta oricum. Puternica mea dragoste pentru această muzică mi-a permis să mă pot distanţa faţă de lucrările de la origine şi să aduc pe terenul compoziţional stări noi. Rep.: Care a fost cel mai interesant feed-back pe care l-aţi primit la sfârşitul unui concert? M. G.: Cel mai interesant a fost că oamenii se aşteptau să găsească piesele interpretate ca un tonomat viu, de mine şi formaţia mea. Marea lor surpriză a fost că atunci când începeam orice piesă, nu ştiau ce piesă e. Acesta este un lucru bun, pentru că e o surpriză în interiorul spectacolului, multiplicată de foarte multe ori. Rep.: Criza economică nu vă afectează? M. G.: Este un act de eroism pe care îl fac colegii mei alături de mine în acest turneu, pentru că trăim vremuri în care artiştii au devenit inactivi. Aşa cum pe vremea lui Ceauşescu lucrurile mergeau underground, consider că noua „vreme a lui Ceauşescu” pe care o trăim acum, din punct de vedere politic şi economic, o să treacă. Relaţionarea nu trebuie să aibă nimic de a face cu problemele noastre politice. Cultura este singura monedă de schimb în vremuri de restrişte, după cum bine ştim. Ioana Mălău