Două dintre cele 23 de tipuri de mori pe care le deține Muzeul Astra din Sibiu, în cea mai mare colecție din Europa, sunt funcționale. Una datează de la începutul sec. XX și a fost reconstruită în Muzeul în aer liber, fiind pusă în funcțiune în vara anului trecut. Cea de-a doua este din sec. XIX, a ajuns la Sibiu la începutul anilor ’60 și, de săptămâna trecută, funcționează. Moara de apă din Topleț, pentru că despre ea este vorba, a produs în week-end-ul trecut 20 de kilograme de făină de porumb și va continua să producă, făina fiind folosită la demonstrațiile culinare din cadrul muzeului.
Prin repunerea în funcțiune a celor două mori, Muzeul Astra a devenit singurul din Europa ce deține mori care pot efectiv produce. Potrivit reprezentanților muzeului, Moara de apă din Topleţ, judeţul Caraş Severin, se află în patrimoniul instituției de la sfârşitul anilor `60. Este o moară construită 100% din lemn de fag şi susţinută de piloni din piatră.
„Moara are o roată orizontală prevăzută cu ciutură din lemn şi este funcţională după ce am restaurat pietrele neferecate. Practic, apa acţionează pietrele de moară din punct de vedere mecanic, iar aducţiunea apei se face pe un canal şi pe un jgheab de lemn”, a declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M. Astra.
Moara cu cai din Sâmpetru Mare, judeţul Timiş, este specifică comunităţilor de şvabi. Ultima dată a funcţionat la începutul secolului XX. Moara a fost reconstruită 100% în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului printr-un grant S.E.E., în valoare de peste 200.000 lei.
„Din punct de vedere tehnic, motorul morii este … calul (tracţiunea cabalină). Moara a fost repusă în funcţiune în luna iunie a anului trecut de către muzeografii C.N.M. Astra şi o echipă mixtă de cercetători din străinătate cu ocazia Simpozionului Internaţional de Mulinologie” spun reprezentanții C.N.M. Astra.
Mori unicat, în cea mai mare colecție din Europa
Muzeul din Sibiu deține cea mai variată colecție de mori din Europa și, poate și din lume. Sunt peste 30 de mori, de 23 de tipuri diferite. Impresionant nu este neapărat numărul lor, ci faptul că ele reprezintă toate tipurile de mori care au existat vreodată în România şi, în afară de moara mareică, este acoperită şi întreaga tipologie a morilor din lume.
Aşezate într-un sector aparte, dispuse de-a lungul unor alei generoase, morile sunt una dintre principalele atracţii ale muzeului. Că sunt în câmp deschis sau printre copaci, pe marginea unui pârâu sau chiar pe lac, morile poartă vizitatorii prin diferite perioade de timp şi diferite zone geografice ale ţării. Morile de vânt îi duc prin Tulcea şi Constanţa, morile cu ciutură prin Hunedoara, Gorj sau Caraş-Severin, iar morile hidraulice îi poartă pe Someş, Olt sau Mureş.
Primul monument care a fost reconstruit în Muzeul în aer liber din Sibiu, în 1964, a fost Moara din Dăbâca, judeţul Hunedoara, o instalaţie hidraulică de măcinat, cu roată verticală, care datează de la 1848.
De-a lungul anilor, muzeografii sibieni au colindat ţara în lung şi-n lat şi au găsit mori de toate felurile. Fie le-au cumpărat de la proprietari, fie aceştia le-au donat muzeului.
Muzeul are mori eoliene, înalte de 12-13 metri, mori hidraulice cu roţi ce au peste patru metri diametrul şi peste 50 de cupe pentru receptarea apei, mori cu ciutură, mori plutitoare, dar şi mori acţionate de cai.
Cea mai veche moară din muzeu datează din 1833 şi este o moară hidraulică cu roată verticală, din Orşova, judeţul Mureş.
În 2015, peste 437.000 de persoane au vizitat CNM Astra, peste 266.000 dintre aceștia alegând Muzeul în aer liber. Sectorul destinat morilor, este unul dintre locurile favorite ale turiștilor.
Publicitate
Publicitate
