Într-o seară de sâmbătă, Sinagoga Mare din Sibiu și-a deschis porțile pentru publicul larg. Gazdele evenimentului au fost Adriana Moscicki (membră a Comunității) și Tiberiu Baruch, Președintele Comunității evreiești din Sibiu.
La evrei, femeia și bărbatul nu stau împreună în Sinagogă
Soarele a apus de mult. Zeci de curioși intră în Sinagoga Mare de pe strada Constituției. Mă aflu pe una dintre băncile rânduite și numerotate în Casă Sfântă a Evreilor. În fața mea, Adriana Moscicki ne povestește despre întemeierea lăcașului, arhitectură și rânduiala din Sinagogă! „Parterul, partea cea mai importantă și sfântă, aparține doar bărbaților. Ei sunt responsabili pentru cele sfinte: rugăciuni și ceremonial. Femeile, stau ascunse sus la etaj, după perdeluțe separatoare, să-i ferească și apere pe bărbați de orice deranj și distracție de la cele sfinte. Tot la parter, îndreptat spre Ierusalim, se găsește cel «dulapul sfânt», locul în care se păstrează sulurile de Tora”, ne explică gazda noastră.
Tora-Cartea Sfântă a Evreilor
Pentru rugăciune, continuă Adriana Moscicki, Tora se așază pe catedra înaltă, străjuită de coloane, aflată pe o scenă înaltă (bima) în mijlocul Sinagogii. Dulapul sfânt din sinagoga Evreilor este inspirația pentru camera altarului, din care, preotul creștin aduce Evanghelia, crucea și pocalul de împărtășanie. Dar, spre deosebire de creștini, „Cartea Sfântă” la evrei este un sul rotund, care se desface și care prin forma sa sugerează continuitatea, infinitul: «cartea se va citi mereu». Nu oricine poate desluși înscrisul Torei! Limba este veche și greoaie-aramaică și cititorul trebuie să învețe mult. Din Tora citesc doar bărbații și doar cei inițiați. Rolul femeii în ceremonii și religie este unul limitat și nesemnificativ.
Intrarea în rândul bărbaților
La vârsta de 13 ani, după o ceremonie numită Bar Mitzvah, băieții intră cu drepturi depline în rândul membrilor comunității. În ceremonia de Bar Mitzvah, băieții trec proba de foc a citirii unui pasaj din Tora, pentru care s-au pregătit temeinic cu Rabi (învățătorul) în Heder (cameră evreiască) prima clasă/școală de învățătură religioasă. Nimic nu s-a schimbat în metoda didactică: elevii repetă cu voce tare, după profesor. Imaginea aceasta ne duce cu gândul la scriitura lui Caragiale, în care se prezintă școala și dascălul de altă dată.
Atâtea voci tinere și puternice creează o mare hărmălaie, că de-a lungul timpului s-a păstrat o vorbă: „iudische Schule”- peiorativ pentru un loc zgomotos. Cu ocazia ceremoniei de Bar Mitzvah, băieții primesc cel mai valoros dar, cel care îi va însoți din viață până în moarte: o „mapă” frumos brodată, de obicei din catifea, care conține obiectele necesare rugăciunii: șalul Thalia, tefilinul și chipa. Șalul, țesut din bumbac, mătase ori lână fină, îi va fi acoperământ în rugăciune, în căsătorie, ori în moarte. (Conform tradiției, evreii sunt înmormântați înfășurați într-o pânză albă, sau în Thalia și așezați așa, direct în mormânt.)
Tefilinul este format din două cutiuțe de lemn ce ascund pergamente cu paragrafe din Tora și curele de piele care se așază pe frunte și înfășoară în jurul brațului stâng. De ce în frunte și pe brațul stâng? Pentru că evreul să țină în cap și în inimă legătura și legământul sfânt cu Dumnezeu și religia lui.
Sibiul și Brașovul sunt singurele orașe din România care nu au trimis evrei în lagărele de exterminare
În Sinagoga și comunitatea din Sibiu se vorbea limba germană și maghiară. Majoritatea evreilor sibieni erau veniți din Imperiul Austro-ungar, mânați de curiozitate și dorința de a investi, întreprinde și dezvoltă industrii, ori noi afaceri. Mulți evrei s-au refugiat (în timpul războiului) din Cluj și Deva, pentru că Sibiul i-a ocrotit într-un fel, trimițându-i în lagăre de muncă și munci sociale.
Sărbători și legi. Timpul și cuvintele
„Pentru că azi este Sâmbătă/Shabat m-am gândit să vă povestesc despre această zi sfântă. Primirea și respectarea Shabatului este o lege sfântă a Evreilor. Aici ne întâlnim, în sfârșit, cu ceremonia de care este responsabilă femeia: kabalat shabat (primirea Shabatului. Dumnezeu, după ce a creat lumea, a avut nevoie de odihnă și asta s-a întâmplat în Ziua Șaptea,Shabat.
De aceea, Sâmbăta, ziua Șapte din săptămână este zi de odihnă pentru om. Ea începe Vineri seara, la apariția primei stele. Femeia (soție ori/și fiice) vor aprinde lumânări, mulțumind lui Dumnezeu pentru această zi, ori pentru zi de sărbătoare. În familiile habotnice, femeile își acoperă capul în semn de respect. După aprinderea lumânărilor, bărbatul va oficia kidush-ul, împărțirea pâinii (brioșă Chala) și a vinului.
El va binecuvânta pâinea, din care va rupe o bucată, o va înmuia în sare (obicei preluat și de români când primesc oaspeți) și va împărți, pe rând familiei. «Să fie binecuvântat rodul pământului!» Apoi va ridica o cupă de vin pe care îl va binecuvânta și împărți, din nou familiei. «Să fie binecuvântat rodul viei!» Bineînțeles că acest lucru ne va duce cu gândul, în spațiul creștin, la comunicarea din biserică”, ne mărturisește gazda.
Anul Nou al evreilor
Evreii măsoară timpul de la Adam și Eva, de la începutul Omului și facerea Pământului, care corespunde în Tora cu Bereshit (Geneza). Prin urmare, suntem deci în anul 5786. Anul Nou (Rosh hashana, anul acesta, a început în data de 22 septembrie și s-a terminat în noaptea de 24 septembrie) este precedat de ,,luna iertărilor”, timp în care oamenii își vor cere iertare unul de la celălalt, și de la Dumnezeu, se va trece peste disensiuni, certuri și neînțelegeri și se vor împăca.
La masa festivă de Anul Nou se vor mânca bucate dulci cu semnificație simbolică (dovleac- kara-a rupe, sfeclă -selek=a alunga, curmală -tam=a încheia, morcov-ghezer=a tăia) care exprimă încheierea a ceva vechi și deschiderea spre ceva nou. Urarea va fi „Shana Tova umetuka”, simbolizată prin mărul înmuiat în miere. La 10 zile după Anul Nou se celebrează Ion Kippur, ziua cea mai sfântă a Evreilor, post negru (fără apă) de 25 de ore. Evreii se vor ruga pentru iertarea păcatelor și pentru viață. Se spune că, Dumnezeu citește în cartea sa și acordă celor merituoși o semnătură bună, de viață.
Urarea acestei zile va fi „Gmar Hatima Tova”- să fiți înscriși în Cartea vieții! Vedeta acestor zile va fi Shofarul- cornul care va suna la sfârșitul rugăciunii. Suflatul din Shofar este lucru greu și serios, el se învață. Shofarul trebuie să turuie într-un anumit ritm și melodie, să fie profund și memorabil.
Sukot – sărbătoarea colibelor/corturilor
După Ion Kippur, sărbătoarea care va încheia Festivalul de început de an este Sukot-sărbătoarea colibelor/corturilor. Ea amintește de peregrinările din deșert ale lui Moise și ale evreilor fugiți din Egipt. Timp de opt zile oamenii vor mânca și primi cu bucurie oaspeți în cortul acoperit cu ramuri și împodobit cu ghirlande și flori. În centrul Sărbătorii va sta buchetul celor ,patru soiuri” , simbol pentru om și pentru ceea ce înseamnă o națiune. În buchetul acesta simbolic vor sta laolaltă: finicul (frunza de palmier), mirtul, salcia și chitra (etrog citric).
Fiecare dintre ele oferă omului câte ceva: fruct dulce (gust) palmierul, miros-mirtul, gust și miros-chitra sau nimic, doar face umbră pământului – salcia. Tot așa și oamenii: unii înțelepți, harnici și muncitori, alții de nimic dar împreună parte a aceluiași popor. Într-o altă interpretare, kabalistica, buchetul acesta simbolizează chiar omul: palmierul este coloana, mirtul ochii, salcia este gura iar chitra este inima.
Puterea cuvintelor
În trecut, oamenii cunoșteau și credeau în puterea cuvântului. „Abracadabra” nu este doar un amestec de litere, ci o formulă magică „avra ke davra“ (aramaică) înseamnă „ce spun se va împlini”. Abracadabra, că ideogramă, avea puterea unei amulete ce apăra de rele și boli! (De exemplu, în timpul ciumei din Londra se punea pe zidul casei) Cuvintele au putere de viață, dar ele pot și pot face rău și pot ucide. ,,Vom da doar un exemplu: bârfa, care se întinde că o boală, pe ziduri, în casă și în om. Bârfa se naște din neștiință, necunoaștere ură, invidie și poate chiar prostie. Într-o frumoasă povestire Talmudică (adnotări și interpretări ale Torei) nu se povestește despre această ,,boală” care, uneori, nu mai poate fi oprită și vindecată.
Rabi trimite omul bârfitor pe un deal și îi spune: ia două perne și scutură-le, apoi adună toate penele înapoi împreună! Bineînțeles, misiunea este imposibilă! Penele, precum cuvintele, se vor împrăștia de neoprit. Urmările pot fi catastrofale pentru om și societate. „În acest context acordăm mare importanță cunoașterii obiceiurilor, sinagogilor și religiei mozaice a Evreilor. Numai cunoscând în profunzime poți aduce judecăți bune, ori rele. Numai cunoașterea poate neutraliza ură, pizma și cuvântul care rănește ori ucide”, încheie discuția Adriana Moscicki.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
 și Tiberiu Baruch, Președintele Comunității evreiești din Sibiu.){kind=link}