O viaţă dedicată culturii şi învăţământului sibian

Recent, profesorul sibian Vasile Rusu a împlinit 75 de ani, din care 57 i-a dedicat culturii sibiene. În acest timp îndelungat, în viaţa sa s-au îngemănat trei ipostaze diferite care îi conturează personalitatea de om cu o bogată cultură umanistă: profesor, gazetar şi scriitor. Reporter: Domnule profesor, în data de 10 iunie a.c. aţi împlinit vârsta de 75 de ani. Ce sentimente aţi trăit cu acest prilej şi cum a fost receptat evenimentul în familie şi de semenii dumneavoastră? Vasile Rusu: Deşi au trecut 75 de ani, mă simt încă bine, studiez, scriu, tipăresc, mă ocup de mica mea grădină şi mă simt împlinit ca om, părinte şi scriitor. Nici copiii din Aachen – Germania şi New York – America, nici rudeniile, nici prietenii sau colegii nu m-au uitat. Dintre ei pomenesc numele Radu Theodoru – general aviator din Grădiştea – Giurgiu, poetul George Nimigeanu din Mediaş, Ion Măldărescu – scriitor din Râmnicu Vâlcea, Gheorghe Calotă – scriitor din Brăila, Ionel Penea – istoric din Cluj, prof. univ. dr. Elena Macovei şi colegi din Sibiu, Prejmer – Braşov şi, nu în ultimul rând, scriitorii sibieni din Cenaclul „George Topîrceanu” din Sibiu. Nici cei din vatra natală nu m-au uitat. Cred că nu greşesc afirmând că şi prezentul interviu se constituie într-un gest de cinstire pentru întreaga mea activitate închinată învăţământului şi culturii sibiene, pentru care am întemeiat ziarul „Informaţia” (1990) a Consiliului Judeţean Sibiu; „Magister” – serie nouă (1996), revistă de cultură şi educaţie a învăţământului sibian preuniversitar; Liga Culturală „Mihai Eminescu” (1995) împreună cu fostul rector al Universităţii „Lucian Blaga”, dl. prof. univ. dr. honoris causa Dumitru Ciocoi – Pop; atribuirea numelui Mihai Eminescu – ªcolii generale nr. 9 din Sibiu. Rep.: Vă propun o întoarcere în timp. Vorbiţi-ne despre anii copilăriei. V.R.: În general, despre copilărie se scrie „fericit de frumos”. În ce mă priveşte, asemenea lui Arghezi – în acest sens – „n-aş mai vrea să fiu copil”, pentru că în toamna anului 1940 – Diktatul de la Viena ne-a rupt familia în două. Tatăl – militar mobilizat pe graniţă în 1939 – n-a suportat invazia hortyştilor şi a trecut graniţa temporară spre Braşov, cu trei băieţi, însoţind Regimentul 90 Infanterie care avea sediul la Sibiu. După moartea tatălui meu, în februarie 1945 – am urmat clasele I şi a II-a la ªcoala Primară nr. 1 de pe strada Avram Iancu din Sibiu, în uniformă militară, fiind copil de trupă în Regimentul 90 Infanterie din Sibiu – cu sediul în fosta Cazarmă din Piaţa Unirii – acum, demolată. Rep.: Vă rog să ne vorbiţi şi de activitatea dumneavoastră la catedră. V.R.: În ce priveşte activitatea didactică vă ofer opiniile d-nei profesoare Ileana Cuciureanu, directoarea ªcolii „Mihai Eminescu”din Sibiu – la care am predat peste 20 de ani, comasată azi cu Liceul „Constantin Noica” şi opiniile d-nei profesoare Maria Buiuc – iniţiatoarea Cenaclului „La Steaua”: ,,Profesorul Vasile Rusu şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă muncii la catedră, cultivând în mintea şi în sufletele a zeci de generaţii de elevi dragostea pentru limba română, pentru cuvântul scris şi vorbit. Exigent cu sine şi cu ceilalţi, cu profesionalism şi dăruire, a transmis învăţăceilor respectul pentru limba română, pentru rostirea şi scrierea corectă a acesteia. Profesorul Rusu şi-a petrecut ultimele două decenii din cariera sa didactică la ªcoala nr. 9 Sibiu (ªcoala „Mihai Eminescu”). Ca profesor de limba română, a înţeles că apropierea copiilor de lumea cărţilor are loc cel mai bine în biblioteca şcolii, de care s-a preocupat cu responsabilitate, îmbogăţind fondul de carte cu titluri valoroase şi sporind numărul de cititori”. Rep.: În plan cultural unde aţi activat? V.R.: Începând cu 1964 am condus Comisia ªtiinţifică a raionului Sibiu şi Cercul pedagogic al profesorilor de limba şi literatura română iar din 1967 am condus, pe rând, Comitetul pentru Cultură şi Artă al raionului Sibiu, Comitetul pentru Cultură şi Artă al municipiului Sibiu şi Casa Creaţiei Populare a judeţului Sibiu. Rep.: Aţi avut opţiuni politice după 1989? V.R.: Da. Am participat în prima zi, cu toată fiinţa, la manifestările de stradă din Sibiu – din ziua de 21 Decembrie orele 9 AM, în Piaţa Republicii. Cu inginerul Trifu R. şi inginerul Aurelian N. – am înfiinţat Frontul – al cărui vicepreşedinte am fost. Am făcut parte din Consiliul Naţional al Frontului. În 1990 am fost acreditat ca ziarist la Parlamentul României şi am reprezentat Frontul sibian în Comisia pentru naţionalităţi, condusă de domnul Adrian Năstase. După 2000 am dedicat totul scrisului şi astfel roadele sunt o serie de 15 volume. Victor Neghină